Nu toti ne-am facut ceva in scaldatoare cand eram mici ca sa le avem acu' pe toate. Unii au noroc. Cu caru'. Altii si-l mai fac. Dar mai trebuie sa-l mai si pastrezi in caz ca ti-a picat pleasca din cer. Si vorbesc de partener. Partener de tango. Adica cineva cu care sa practici foarte mult ce ti s-a predat la ore, ca sa-ti cresti nivelul. Discutia e cu dus si intors. Unii o fac. Altii zic ca e mai bine sa schimbi ca asa cresti mai temeinic.
Daca te cheama Montes si Arce, sau Hobert, sau Chicho, Sepulveda, in pereche este cheia succesului, pentru ca partenerii evolueaza impreuna. Pentru show-uri, numai luni, ani in sir de exercitiu impreuna va face ca acel dans de la demontratie sa ticaie ca un ceas elvetian si sa bubuie ca explozia artificiilor de la revelion. E nevoie de rodaj, cunoastere, incredere, raspuns, rabdare, compatibilitate si maturitate. Si probabil ca in orice alta relatie din viata de zi cu zi, e nevoie de mult mai multe.
Daca ai doar cateva luni de dans probabil ca iti doresti cu ardoare un/o partener/partenera cu care sa practici mai mult. Si eu am trecut prin etapa aceasta. Acum sincer mi se rupe. Posibil ca la inceput de drum sa ai senzatia ca nu dansezi cat ti-ai dori ca sa cresti in ritmul dorit si de aici senzatia ca daca ai avea un partener stabil cu care sa dansezi cateva ore pe zi ai creste cu viteza dorita. Poate fi adevarat. Mi se pare fals. Poti sa dansezi pana te lasa picioarele cu cine isi doreste acelas lucru. Ca la piata. Tre' doar sa se intalneasca cererea cu oferta.
Am observat un trend interesant. Domnii sunt mult mai tenace si mai perseverenti decat “duamnele” - vorbesc de o grupa restransa, nu ma refer la marea masa. Sunt mult mai dispusi sa munceasca si sa puna osul' la treba pentru cateva ore in sir. Poate ca ii avantajeaza si fizicul ca sunt mai robusti si nici nu trebuie sa stea toate aceste ore pe tocuri... dar spre deosebire de doamne, odata ce au intrat intr-un ritm saptamanal organizat de cursuri si practica, se tin mai bine de program. Poate ca target-ul, mind set-ul sunt mai statornice la domni si isi doresc mai cu ardoare trofeul final... doamnele isi mai doresc un film la mall, o plimbare sub clar de luna, un concert, un w-end la mare, la munte... ce atata tango? Lasa, tango-ul poate sa astepte. Dar la domni, nu, tangoul nu poate sa astepte. Am vazut si eu filmu' asta si pot sa inteleg. Iar de aici apar toate incrancenarile. Si toate discutiile intr-un cuplu care merge la tango doar ca hobby. Si toate dramele femeilor de langa un tanguero.
Intr-un cuplu care si-a propus de exemplu sa mearga la un campionat de tango - fie ei doar parteneri de tango sau chiar si parteneri in viata de zi cu zi – in mod surprinzator, intotdeauna el este cel care trage mai tare, iar ea, cea care renunta prima. Poate femeile prin constitutia lor sunt mai putin rezistente la antrenamente, la presiune, la stress, la emotii. De asemenea, tot ele sunt primele care supuse la acest “tratament” reactioneaza “feminin”. Si de aici tot alaiul de schimb de forte verbale pe diferite tonalitati.
Pot sa inteleg si asta, ca dupa 2-3 ore de practica ea ii zice lui:
- Pauza, ma duc la toaleta.
- Stai sa mai facem o data schema asta. (schema fusese repetata in ultimele doua ore in sir)
- Vreau sa fac pipi !
- Doar o data sa mai repetam asta
- Fac pipi!
- Doar odata, doar odata!
- Pii-piiiiiiii !!!!
O inteleg si pe nefericita ca nu mai poate.... las-o omule! Ia o alta de pe margine si las-o sa respire. Oricata rabdare si dragoste ar avea, la un moment dat … i se ia de tot, in felul asta. O inteleg ca nu mai vrea “tango”.
- Stai sa mai facem o data schema asta. (schema fusese repetata in ultimele doua ore in sir)
- Vreau sa fac pipi !
- Doar o data sa mai repetam asta
- Fac pipi!
- Doar odata, doar odata!
- Pii-piiiiiiii !!!!
O inteleg si pe nefericita ca nu mai poate.... las-o omule! Ia o alta de pe margine si las-o sa respire. Oricata rabdare si dragoste ar avea, la un moment dat … i se ia de tot, in felul asta. O inteleg ca nu mai vrea “tango”.
Nu o singura data am vazut cupluri tensionate si chiar certandu-se agresiv in salile de curs, de practica... desigur... tangoul este pasional... si marul discordiei... dar sa fim seriosi, tangoul este de vina? Sau altele sunt lucrurile pe care nu stim sa le gestionam despre noi sau relatia noastra? Cam ce-si doreste fiecare de fapt? Vrem sa facem asta impreuna?
Am auzit de nopti dormite spate in spate, pe motiv de cearta la tango... adica neintelegerea cu privire la o schema de tango a fost transferata in viata de zi cu zi. Sa fie ok oare? Sau de ce ar fi ok ca o cearta din viata de zi cu zi sa o ducem si pe ringul de dans? Asa cum plecam de la servici si lasam toate problemele acolo si ne vedem de viata noastra in restul timpului, asa ar trebui sa fie si la tango: cand am intrat in sala de dans am lasat toate problemele de acasa la usa si ni le luam inapoi cand plecam - stati linistiti nu ni le ia nimeni altcineva, tot acolo le gasim, ne asteapta ca pe o paine calda, va promit. Sau invers: in caz de parteneri care vor sa se antreneze impreuna, chiar daca antrenamentul este anevoios, cand au iesit din sala, neintelegerile tangoului sa ramana acolo, iar ei sa se iubeasca in continuare. Cred ca este fantastic de greu sa disociezi in asa masura si sa poti partaja lucrurile atat de clar. Dar unii stiu sigur ca au reusit. Cu exercitiu, orice se poate dobandi. Sau nu.
Pe de alta parte, tangoul, prin apropierea inevitabila, predispune la prelungirea parteneriatului de pe ring si in viata “reala”. E foarte tricky pentru multi, pentru ca o intelegere aparent foarte buna pe ringul de dans nu presupune automat si o intelegere pe alte nivele. Tangoul nu este suficient. Iar in majoritatea cazurilor, in caz de dezastru matrimonial risti sa pierzi un partener foarte bun de dans. Esti dispus sa risti sa pierzi si un partener bun de dans si un partener de viata? Ca le pierzi pe amandoua. Cumva d'asta ar fi de preferat sa nu le amesteci. Daca te-a lasat iubitu' macar ai cu cine sa mergi sa dansezi bine. Sau daca partenera de tango a fugit cu altu' la campionat, macar stii ca te iubeste cineva acasa … Acuma nah... vorba proverbului: cine nu risca nu castiga! Sau depinde de miza …. ce ai de pierdut. Ai noroc la loz in plic? Unii au avut.
E nevoie de timp, adaptare si munca pentru ca doi parteneri sa ajunga sa danseze bine impreuna. Sa reactioneze promt la un demo, sau sa se completeze la un curs, fie ca este vorba de predare sau doar o simpla participare.
Comentarii