Tango. Ritmul.



In tot acest fenomen, pornind de la eterna discutie ca dintr-o grupa de incepatori raman pe termen lung si foarte lung - si se transforma in adevarati dansatori de tango - fabulosul si optimistul procent de 2-3%, am inceput sa analizez, care au fost oamenii care au ramas si danseaza rezonabil dupa fatidicul interval de doi ani.

Incercam sa-mi dau seama de ce au ramas in tango cei care au ramas. Ce-i mana in lupta?

Primii care mi-au venit in minte si despre care stiam cat de cat cate ceva, au avut o trasatura comuna. Aveau un background de “activitati extrascolare”. Adicatalea oameni care pe langa scoala au mai avut si alte activitati, in general sportive: gimnastica, balet, inot, ski, baschet, tenis, parapanta, arte martiale sau pictura, pian, ghitara, etc. Activitati care au presupus de-a lungul anilor, un antrenament, exercitiu continuu. Desigur, cei cu sportivele sunt fara doar si poate avantajati in tango, pentru ca au abilitati motrice dezvoltate si pot prinde miscari sau pot intelege o mecanica sau o dinamica a miscarii pe care s-o poata reproduce. Dar ca si artele, pianul, pictura si sportul presupune studiu, invatare, antrenament, exprimare. Si toate converg catre un rezultat. Sa fii mai bun.

Trasatura comuna a acestor activitati este regularitatea, adica nu poti sa faci performata fara sa te antrenezi zi de zi. Nu zic sa facem performanta in tango, nu. Dar ma uit la cei care merg regulat la cursuri. Ca sunt private, sau ca sunt cursuri de grup sau seminarii, sunt oameni care isi cunosc foarte bine propria valoare, nu se mint in oglinda si stiu ca nu sunt neaparat talentati, asa ca singura cale este “the hard way”, adica pune osu' la treaba . Si timp de ani de zile merg la cursuri regulat de trei ori pe saptamana si mai baga in program si ceva zeci de kilometri la practica si milonga. Adica sunt consecventi. Adica sunt sinceri cu ei. Vor aia. Trebuie sa faca aia. Si-o fac, constiincios, cu regularitate. Asta inseamna disciplina.

Da si in tango daca vrei sa dansezi bine trebuie sa ai disciplina. Nu merge asa, azi la un curs... maine nu, poate poimaine si ne mai vedem noi din trei in cinci doar la cate o milonga. Si dup'aia sa mai ai si pretentia sa te danseze doar aia buni. Nu. Nu merge asa.

Un copil care a fost invatat sa mearga de trei ori pe saptamana sa faca o anumita activitate, ca si adult va avea o usurinta mult mai mare sa continue sa faca o activitate cu consecventa. Vorbeam cu cineva care a facut un sport de performata din perspectiva disciplinei si imi zicea ca este importatnt sa-ti creezi un ritm. Sa stii clar in zilele "Z" ai curs de tango. Sa te disciplinezi. Si fie vara, fie iarna, fie arsita, ploaie, ger, viscol, ca ai chef sau nu, ca ai avut o zi proasta sau nu sa te prezenti la datorie. Fara un antrenament constant un pianist isi pierde maiestria, pictorul pierde precizia, balerina isi pierde gratia, skyorul pierde timpii castigati, iar la karate esti pus pe spate. Asa si in tango.

Corpul se obisnuieste sa faca o activitate fizica (se relaxeaza mintea, se oxigeneaza creierul, se produc endorfine, etc) iar apoi incet incet cu timpul, incepe si iti cere singur “vreau la tango”, pentru ca exista ritmicitatea instalata cu care corpul si mintea sunt deja obisnuite: sa dansezi patru ore odata la doua zile de exemplu. Si apoi este usor sa mentii acest ritm in mod natural. Odata intrerupt acest ritm, cu cat perioada de intrupere creste cu atat inertia va fi mai mare si va fi mai greu de reluat. Se rupe tot fengshui-ul.

Urmam fara sa vrem ritmuri: anotimpuri, lunile anului, saptamani, zi, noapte. Avem ritm in noi. Bataile inimii urmeaza un ritm de cand ne nastem pana ajungem oale si ulcele. Ritmul poate creste sau deveni mai lent, dar ce se intampla daca se intrerupe ritmul inimii mai mult timp?... ceva moare.

Mi-am permis dupa patru ani de tango sa iau pauza, o luna, n-am dansat deloc, nada de nada. Primul dans dupa pauza cum a fost? M-am simtit ca si cum as fi avut picioare de barza... asa luuungi subtiri si cu miscari rupte si lente, parca nu ma mai ascultau. N-a fost o afacere. Dar deloc.

Chiar daca mergi constant la practici si milongi, ca dans de voie, nu inseamna ca progresezi. Daca nu mergi la cursuri, cu practica poti in cel mai fericit caz sa te mentii la acelasi nivel, dar ramai, te plafonezi in punctul in care te-ai oprit sa mai iei cursuri. Si te mai miri de ce unii danseaza acelas lucru de cinci ani cand ei cica fac tango de zece! Chiar si telefoanele... daca nu le faci un up-grade de soft incep sa dea rateuri. Da, poti sa sa scri un text in Word si pe o rasnitza de calculator, dar nu-i poti instala un Autocad cu care sa construiesti case daca nu-i faci niste imbunatatiri serioase... constant. Disciplinat ;)




Comentarii