Tangoul, Entuziastul si Posacul

Era un banc cu iepurasul care alerga prin padure... il mai stiti? Iepurasul care alerga prin padure si se intalnescte cu vulpea, care incepe si ea sa alerge cu iepurasul, se intalnec si cu lupul, alearga si el cu ei, apare si ursul, alearga si el, si tot asa, animalele din padure alergau cu iepurasul. Ii vede leul de pe o colina cum alergau toti laolalta si zice “Iar a luat iepurasul extasy!”

Mai ales dupa un seminar foarte interesant sau dupa un curs cu un prof misto, apar discutii pe marginea obiectului studiat. Unele ajung sa fie chiar foarte inflacarate, iar entuziasmul celor care au participat ii anima chiar si pe cei care nu au fost la curs, facandu-i sa-si fi dorit sa fi mers la acel curs. Entuziasmul cuiva care a redescoperit roata, este molipsitor. Parca te apuca si pe tine cheful de dans si dansezi mai cu foc.

Chiar daca este vorba de a practica ceva vechi, sub noua lumina a entuziasmului, parca e ceva nou. Ba mai mult, cand simti schimabari in dansul cuiva parca te inspira si pe tine sa pui din nou osu' la treaba. Incepi si-ti aduci aminte lunga lista de lucruri pe care vroiai sa le lucrezi candva, dar pe care aproape ca le uitasei. Si chiar treci la actiune. Mi s-a intamplat. De curand. E super tare, si mega fun!

Pe de alta parte, mai exista si oameni care sunt mai tristuti asa, din cand in cand. Care si-au pierdut din entuziasm. Mai nemultumiti din fire, care cauta nod in papura cu orice ocazie. Le pute aia, le pute ailalta. Gura nu le tace, nimic nu le mai place, vorba mioarei. Si se pricep de minune sa vada numai partile mai putin bune. Nu numai in tango, in general. Si ei au darul lor, de a te molipsi cand iti e lumea mai draga cu nemultumirile si neimplinirile lor. Si daca stai prea mult in jurul lor ajungi sa patesti acelasi lucru... gura nu-ti mai tace, tangoul nu-ti mai place...

Suntem fiinte emotionale si empatice si fie ca vrem fie ca nu vrem, ca ne dam seama sau nu, empatizam cu oamenii cu care interactionam, pana in punctul in care preluam lucruri de la ceilati. Entuziasmul este cel mai molipsitor. Si cel mai constructiv. Ajungi sa progresezi fara sa simti ca muncesti pentru asta. Cu bucurie. Si apreciere a oricarui rezultat cat de mic.

Cu ceilalti care nu vad decat partile negative poti sa incerci sa-i entuziasmezi, cu un dans-doua, o vorba-doua, o gluma-doua, dar sunt mari sanse sa ajungi la fel de posac si de nemultumit ca si ei. Au mare putere de convingere si argumente bine puse la punct si desfinteaza cu usurinta orice entuziast. Si daca aveai entuziasm dar ai devenit posac, poate ar trebui sa te intrebi daca acea posacenie este a ta? Chiar este problema si nemultumirea ta? Sau te-ai molipsit de la cei din jur? Gandeste-te cu cine ai dansat si cu cine ai vorbit si despre ce si de ce ti-a pierit cheful de tango. De multe ori s-ar putea sa nu fie la tine nici o problema, doar ca cei din jur te-au molipsit...

Pastreaza-ti cheful de tango, s-ar putea sa-i molipsesti tu pe altii. Ca iepurasul din bancul cu pricina. Sa avem o padure vesela si entuziasta, zic.

Have fun!