Mda, am jucat in deplasare. Echipa mare. Cam 30 de fruntasi din partea Romaniei, 10 leaderi si de doua ori pe atata muieri. Speriati probabil de ultimele zvonuri ca in Romania “moare tangou'”, unii am pornit sa-l cautam in alta parte. Poate acolo o fi mai bine.
Ce pot sa zic? Fratilor, suntem buni. Am reprezentat Romania cu succes. Ce-i drept nici nu prea am avut concurenta. Inafara de o mana de greci, cativa turci, un italian si varfurile din partea locului, nu ne-a intrecut nimeni. Si nu am avut cu noi jucatorii cei mai buni. A fost interesant.
N-am avut asteptari. Nu de la evenimentul de tango. In ultimii ani nu prea au rasunat ecouri pana pe malurile Dambovitei ca sa-mi doresc cu ardoare sa merg la acest eveniment. Nu asa cum au rasunat evenimente de la noi din tara, ca la Brasov, Cluj, Timisoara, Iasi, sau cum au mai venit ecouri de la Budapesta sau de la Stambul. Nu. Poate exista si o doza de subiectivism, ca nu poti sa fii total obiectiv si ne place mai mult ciorba de periosare decat orice alta mancare balcanica... dar ce stie taranul ce e sofranul?
Ce sa povestesc?
Locatia pentru milonga asezata pe harta in spirit argentinian, in Barrio de..., chiar in Port - unde treceau vapoare maaaari cu tromba galagioasa aferenta - mare, spatioasa, candelabre si ornamete de fier forjat de bun gust, aerisita, cu lumina potrivita si pentru zi si pentru seara. Frumos, elegant, deosebit.
Participarea internationala anuntata putea pe de o parte sa te atraga pe de alta parte sa te intimideze. Ma asteptam la multe rusoaice, renumite pentru frumusetea si calitatea dansului lor si la multi turci, renumiti si ei pentru … dansul lor. Dar sincer, fetele noastre au fost cele mai tinere si mai cochete. Si leaderii, ai nostri, cei mai tineri ca medie de varsta.
Ronda ordonata, civilizata, cate unul de-al nostru sau de-ai lor ce mai deranja spatiul din mijloc, dar ne-au tolerat ... ma intreb ce ziceau ei de noi? :)) Mi-a placut muzica uneia dintre tDJ. A pus tande de vals de cate 4 melodii. Deci, ce stiam eu din frageda pruncie se mai pastreaza si in zilele noastre. Nu am retinut cate melodii a pus in tandele de milonga, daca erau 3 sau 4.
Ronda ordonata, civilizata, cate unul de-al nostru sau de-ai lor ce mai deranja spatiul din mijloc, dar ne-au tolerat ... ma intreb ce ziceau ei de noi? :)) Mi-a placut muzica uneia dintre tDJ. A pus tande de vals de cate 4 melodii. Deci, ce stiam eu din frageda pruncie se mai pastreaza si in zilele noastre. Nu am retinut cate melodii a pus in tandele de milonga, daca erau 3 sau 4.
Concluziile pe scurt, sunt ca noi chiar nu ne dam seamna ce avem noi aici, acasa! Suntem o comunitate tanara, energica, media de varsta este probabil pe la 30 ani. Avem evenimente exuberante, pline de energie, condensate. Suntem dansatori buni, talentati, cu sentiment, dar lenesi, din pacate... branza buna in burduf de caine! Daca ne-am mobiliza un pic am da bataie la cur la tot estul Europei! N-am verificat care e treaba in Polonia, dar cu tangoul, acasa, stam bine, foarte bine! ... Am putea si mai bine!
Daca cumva trageati speranta ca la noi moare tangoul, fratilor, treceti hotarele, sa vedeti care e treaba acolo. Nu. Nu umbla caini cu covrigi in coada nici la ei. Nici pe de parte, ba dimpotriva. Dans si evenimente ca in Piata Sfatului, ca la Cazino, Palatul Culturii sau la Brukental, n-au vazut si n-au avut neam de neamul lor... si ma intreb de ce la fiecare milonga bucuresteana exista cel putin cate un picior de om strain, daca nu mai multe. Daca la noi tangoul e pe moarte si la ei e atat de bine, de ce mai vin ei aici? Suntem buni dar suntem mofturosi si ne place sa facem fitze, sa stambam din nas. Cam asta ne strica. Am putea sa incercam si noi o atitudine de apreciere... mai cu talent, asa?
Am avut un straniu sentiment, posibil asemanator cu cel al imigrantilor, care cautau sentimentul de “acasa” intr-o imbratisare. Abiea asteptam sa ajung acasa sa dansez pe lac :) si sa vina ziua de sambata.
Comentarii