Merceditas: Tangoul, folclorul si povestea de dragoste

Am aflat de aceasta melodie de la o buna prietena care a auzit-o la randul ei la un eveniment de tango in Budapesta. Am ascultat-o, initial mi s-a parut cam tragica, dar cand mi-a povestit la telefon povestea si apoi dupa ce am vazut si interviul cu femeia pentru care a fost scrisa aceasta melodie, lucrurile s-au schimbat.

Merceditas, un tango frumos nascut dintr-un chamamé, povestea lui este incredibila.

Merceditas este un cântec foarte cunoscut al muzicii litorale a folclorului argentinian, în ritm de chamamé, scris si înregistrat cu succes de Ramón Sixto Rivers, în deceniul 1940. Este o muzică populară si dans tipic regiunii, un dans vesel si animat, desi vom vedea ca în acest caz sunt povestiri despre o poveste de dragoste de o viața, dar care niciodată nu se potrivesc pe deplin.

El a obținut un succes național si internațional masiv. Este un cântec de dragoste neimpartasita, considerat pe lângă „Zamba de mi esperanza“, ca cea mai renumita muzica cu rădăcini folclorice din Argentina si una dintre cele treisprezece cele mai populare din muzica populară ale acestei țării. Versurile au fost traduse în nouă limbi, iar tema muzicala a fost interpretata in mai mult de 90 de versiuni de interpreți din diferite părți ale lumii.

Merceditas exista, într-adevăr, a fost Mercedes Strickler Khalov. S-a nascut pe 21 decembrie 1916 în mediul rural Humboldt (Provincia De Santa Fe), unde bunicii săi elvețieni si germani au fost primii colonisti ale câmpurilor din zona. De la o vârstă fragedă si-a pierdut tatăl si a trebui să se implice in sarcinile de la ferma de lapte impreuna cu mama si cu familia sa în mediul rural, astfel încât zilele sale alternau între câmp si iesiri cu oamenii din Humboldt, la o distanta de 10 km. de casa sa. Acolo mergea la festivitățile de carnaval si la dansuri care se încheiau dimineața.

Într-o zi, în 1939, a sosit în orasul Humboldt o companie de teatru la Clubul Sarmiento, printre care artiști se numara si muzicianul Ramón Sixto Ríos (08/06/1913 - 12/25/1995), născut într-un oraș vechi al Federației entrerriana, în vârstă de 27 de ani. Era tânăr si foarte frumos si cânta la chitară.

Acolo in pauzele dintre cantari a întâlnit-o pe Mercedes Strickler Khalov, pe care toată lumea o numea Merceditas, blondă tânără si foarte frumoasă cu ochi albaștri, venise cu un grup de prieteni. Ea, 24 de ani, purta o rochie de culoare albă si păr lung si creț. El, în vârstă de 27 de ani, era foarte elegant în costumul său albastru, era pieptănat cu gomina.

Într-o noapte după o cântare, în mijlocul spectacolului, el a invitat-o la dans.

„Am acceptat. De ce nu? Am dansat un tango.”

Au vorbit si au devenit prieteni, fără a se gândi că ar fi începutul unei povesti de dragoste, care va deveni una dintre piesele muzicale cele mai romantice de pe coasta argentiniana.

Merceditas a atras atenția, nu numai pentru frumusețea sa, ci si pentru independenta sa, neobișnuită la femeile din acea perioada. Mergea în sat singura pe o motocicletă, cu pantaloni cu tesatura de leopard, cizme si geaca de piele; călătorea pe cai ca un bărbat si pleca în vacanță numai în Cordoba. Era ceva obișnuit să fie centrul bârfelelor si bârfele coloniștilor.

Romantismul intre cei doi a fost de moda veche. Ramón si Merceditas au început o relație formală, care a durat doi ani, alimentata de schimburi de scrisori, pentru ca el a trăia în Buenos Aires, la o distanță mai mare de 500 de kilometri. În timpul relației, Ramon a vizitat din când în când Provincia Santa Fe.

În 1941, Rios s-a hotărât să-i propună căsătoria si a venit cu inelele la Humboldt. Părinții ei au fost de acord, dar în mod neașteptat, Merceditas a respins propunerea sa :

„Mi-a plăcut, dar deodată am încetat să mai vreau. A fost ziua în care a venit cu inelele să ne casatorim. Nu am acceptat. Acolo m-am îndrăgostit. N-am vrut să fac compromisuri. S-a întors cu inelele.”

S-au despărțit pentru ultima oară la terminalul de autobuz Esperanza.

"Am regretat doar asta", spune mai târziu . Cinci luni mai târziu, Merceditas se afla în bucătăria casei și ascultă la radio un chamamé incăntător care îi atrage atenția. "Mi-am dat seama imediat: versurile aveau fraze întregi pe care Ramon mi le spusese personal."

Que dulce encanto tienen tus recuerdos Merceditas,

aromada florecita, amor mío de una vez...

În ciuda rupturii, Ramón și Merceditas au continuat să-si scrie mulți ani, până când ea a încetat să-i răspundă în anul 1945. Cu toate acestea, el a persistat mai mulți ani, în scrisorile care transmit durerea iubirii sale neimpartasite, că "cu lunile si anii în care nu mai răspund la scrisorile lui, nu vroiam să-și piardă timpul cu mine. Apoi a început să-mi trimită mai multe scrisori, toate cu versuri foarte triste, care ma făceau să plâng. Până și el a încetat să scrie."

Din acea durere a venit "Merceditas", cântecul. Ramón Ríos l-a compus în acea decadă din 1940, a înregistrat-o și a devenit un succes radial.

Ramón Ríos își va urma viața si se va căsători cu o altă femeie, dar fericirea a durat puțin, deoarece a devenit văduv doar doi ani mai târziu si nu avea copii. Nu s-au mai văzut încă patruzeci de ani, deși ea avea mulți pretendenți, nu s-a căsătorit niciodata, în ciuda căsătoriei pe care ea nu o putea uita.

Decenii mai târziu, in anii 1980, o revistă din Buenos Aires a publicat un reportaj care includea un articol despre Merceditas. Când l-a citit, Rios i-a scris o scrisoare prin care a invitat-o să meargă la Buenos Aires, o intalnire care s-a materializat la scurt timp după aceea. El revine pentru a-i propune din nou sa se căsătoreasca, dar ea il respinge încă o dată.

Mercedes a refuzat din nou, poate prea atașata la un singur statut care i-a permis să facă lucruri neobișnuite pentru moment, cum ar fi sa poarte haine din piele și mersul pe motocicleta. Merceditas era posesoarea unei frumuseti cum nu aveau multe femei, ochi mari albastrii, păr blond ca câmpul de grâu, personalitate sigura și libera, cu rădăcini puternice, tot ceea ce a captivat, fără îndoială, inima omului. Curtea casei umile, unde a trăit, a fost întotdeauna încununata cu glicine si avea multe pisici, câini si papagali (prieteni si unici companioni pe tot parcursul vieții)

Au rămas în contact strâns până la moartea lui Rios, la 25 decembrie 1995, când avea 82 de ani.

Ea a trăit până la vârsta de 84 de ani cu sentimentul că Dumnezeu o pedepsise pentru că o respinge.

și totuși am putut vedea că, la șaptezeci de ani, el o căuta s-o aducă din nou să se căsătorească cu el ... Doar ea știe de ce a refuzat din nou. În ciuda emoției din ochi, acest secret l-a dus în mormânt când a murit în 2001.

Ultimul act de dragoste al lui Ramon, înainte de a muri în 1995, a fost acela de a-i dona Merceditei drepturile de autor ale cântecului pe care i l-a dedicat ei.

Au fost 84 de ani de viață, în care realitatea si legenda au fuzionat, în imaginația populară, alimentată de forța copleșitoare a iubirii care nu se putea materializa, dar că, dacă știa să se proiecteze pentru totdeauna în fiecare cântec care îi imortalizează memoria. Merceditas fue la musa inspiradora que trascendió para palpitar en el corazón hecho canción.

Merceditas este considerat unul dintre cele mai faimoase si mai cunoscute cântece ale folclorului argentinian, după care a fost aranjat si în versiunea de tango pentru Orquesta Simbolo Osmar Maderna cu solisti A. Rivas si C. Aldao in 1958 si este foarte apreciat.

Dupa ce cunoastem povestea unui cântec, dupa ce am aflat si am înțeles despre ce este vorba, vom aprecia cu siguranță dansul mai mult si de ce nu, trăiți în cele trei minute despre povestea ravasitoare a lui Mercedes si a lui Ramon.

Am lasat cele doua variante ale melodiei si un interviu foarte interesant cu Merceditas, care isi aminteste dragostea, este în castillana, dar o puteți înțelege foarte bine, uitati-vă la privirea ei!