Cand am auzit prima data de maraton de tango am sarit de trei coti in sus. Ca ce e aia? Ca nu se poate asa ceva, ca cum vine aia sa dansezi de la pranz pana in zori, trei zile la rand. N-ai cum nene, n-ai cum! De unde atata energie? Asa ziceam eu. Era impotriva a ceea ce reprezenta tangoul pentru mine. Si am refuzat sa merg la primele maratoane de tango din Bucuresti.
Confuzia pe care am facut-o si eu la vremea respectiva, a fost majora. In realitate, un festival este de o mie de ori mai ucigator decat un maraton. La un festival daca mergi la trei sminarii pe zi si apoi la milonga toata noaptea, timp de trei zile, este sinucidere curata. Alergi de la un curs la altul, abiea daca ai timp sa mananci un sandwich intre cursuri, sa schimbi un tricou, n-ai timp suficient sa te hodini si sa dansezi apoi toata noaptea. La 20 de ani hai, mai mere, ca energie multa, dar la astia mai copti, mai greu...
Cu maratonul, daca stii sa gestionezi, nu adormi la intoarcere in aeroporturi pe bancutele de asteptare la imbarcare ;)
Spre deosebire de milongile regulate, care dureaza in medie cam patru ore unde ajungi si dai pe repede inainte sa dansezi cat mai multe tande, maratonul are sa zicem 17 ore de dans legate pe zi. So, … unde si de ce sa ne grabim? Dara e timp pentru toate. La maraton nu ai presiunea timpului ca se gata sindrofia, ba din contra, ai timp sa le faci pe toate. Mai dansezi, mai bei o bere, o cafea, un vin, iara mai dansezi, mai mananci niste delicatesuri, iara mai dansezi, mai stai la povesti cu oameni pe care nu i-ai vazut de la ultimul festival, iara mai dansezi si tot asa. Toate intr-un ritm normal si firesc. Nu trebuie sa prinzi chiar toate tandele, si fiecare bit, poti sa mai si stai sa savurezi muzica. Desigur, daca intri in transa poti sa dansezi si cinci ore in sir, nu te opreste nimeni.
Un alt aspect, este iesirea din mediul obisnuit. Adicatalea nu e acelas lucru mersul la o milonga saptamanala cu mersul la un maraton. Chiar daca e la tine in oras, nu e acelasi lucru, ca atunci cand pleci in deplasare. Cand pleci iti programezi lucrurile dinainte, iti faci bagajul, iar cand ajungi acolo nu mai ai absolut nimic de facut decat sa fii 100% ready for tango. Nici alegerile pentru vestimentatie nu mai reprezinta o preoblema, iei pe tine ori asta ori ailalta, pentru ca altele nu ai si nu mai pierzi o ora in fata sifonierului intrebandu-te cu ce te imbraci. Totul e pregatit dinainte.
Acasa fiind, mai faci o cumparatura, mai bagi la spalat niste rufe, mai suna telefonul, mai calci o camasa, mai plimbi pisica, mai platesti o intretinere. Administrative, care iti fura atentia de la eveniment. Si sincer, nu ma vad facandu-mi bagajul ca sa merg la un festival in orasul meu... :))) Cum ar fi?
La evenimente in deplasare, toti cei care nu sunt din partea locului pleaca in grupuri grupulete la masa, in oras, e fun, in timp ce cei care sunt autohtoni zic ca se duc acasa sa manance. Se pierde astefel o parte de socializare si din farmecul evenimentului. In cazul in care potolul este la locul faptei, cei veniti din alte parti probabil o sa opteze sa manance la milonga, iar cei din oras sa mearga acasa la ei, e firesc, dar nu e mai fain sa fim toti la un loc? Una e sa le ai pe toate si alta sa tot alergi de la cursuri si milonga acasa de 5 ori pe zi. Stai mai mult pe drumuri, te mai si enervezi in trafic, nu gasesti nici locuri de parcare si uite asa se strica tot feng-shuy-ul.
Deci, da. La noi exista evenimente foarte faine de tango la care poti merge ca la odihna si tratament, de unde te intorci acasa ca nou: dormi, mananci si dansezi. Tango.
Comentarii