 |
| (Foto: Osvaldo Pugliese, Aida Denis, Juan D'Arienzo) |
Vorbeam alta data de succesul sau insuccesul unui eveniment, de importanta milongii de inchidere si de sentimentul cu care pleci acasa de la o milonga. De dibacia DJ-ului si de muzica.
Ma gandeam atunci in Romania, in comunitatile mici, mai ales daca sunt la inceput si nu circula prea mult la evenimente mari si consacrate exista riscul sa se dezvolte “dialecte” in preferintele muzicale ale dansatorilor. Ca la olandezi, separati de mlastini de-a lungul zecilor de ani daca nu au interactionat unii cu altii, au dezvoltat zeci de dialecte ca nici ei nu se inteleg unii cu altii si exita o limba oficiala pentru redactat acte. Este interesant ca tDJ sa pui muzica intr-un loc nou, unde nu cunosti chiar toti oamenii si nu prea stii de preferintele lor muzicale. Si sa nu le dai peste cap chiar tot feng-shuy-ul, pentru ca o muzica total noua de la cap la coada ar putea fi debusolanta iar pista ar fi goala.
Desigur, cel mai indicat ar fi ca toata lumea sa mai iasa din cuib din cand in cand si sa mai dea cu nasul si de altceva, sa mai auda si urechea lor ce mai e in trend. Sau, cei care organizeaza practici si milongi sa faca in asa fel incat si cei de acasa, care nu prea au iesit din matca sa se obisnuiasca cu muzicile care se aud la festivaluri si maratoane nationale, internationale, inter-continentale, globale, inter-galactice. Astfel, vor fi pregatiti in orice moment sa se simta bine la orice eveniment, sa nu-i ia muzica prin surprindere.
Pe de o parte muzica de tango este destul de multa, pe de alta parte cea dansabila este destul de putina. Iar gusturile sunt impartite. Dar si gusturile se educa. Nici mie la inceput nu mi-a placut muzica de tango. Si spre deosebire de altii care au venit dupa mine, nu auzisem in 2005 de Gotan Project. E greu pentru cineva care nu a ascultat niciodata muzica de tango sa suporte patru ore in sir muzica de cand era bunica fata. E firesc ca urechea sa-i ceara si ceva care sa mai contina un bumtzi-bumtzi. Asadar o combinatie de cele doua (tango + bumtzi = electro tango) va fi mai usor digerata pana sa se faca trecerea la tango, pana la aprecierea subtilitatilor dintr-o muzica din secolul trecut. Nici Bach (sau orice preclasic) nu poti sa ascuti patru ore ca te ia de cap. Asa ca, pe undeva ii inteleg pe cei care inca mai striga ca vor muzica gen tango nuevo sau alternativa in primii doi ani de cand au inceput sa danseze tango. Si ii inteleg si pe maratonistii inraiti care fac misto-uri sau ies din sala la o tanda instrumentala de Di Sarli sau Otros Aires. Le vezi mutrele acre si strambaturile in timp ce altora le sfaraie calcaiele pe pista cu zambetul rasucit pe dupa urechi de exaltare. Si vorba cuiva, nu poti multumi chiar pe toata lumea!
Etapele de descoperire si apreciere a muzicii sunt reale. Si cer timp. Un rol important il au si mentorii care ghideaza oamenii in tango. Ce muzica se aude la ore, la practica si la milonga. Ce muzica recomanda cineva sa ascultam acasa.
In prima faza muzica lui Pugliese – spre exemplu - nu este pe placul tuturor petru ca este greu de descifrat si de pus in dans, dar acesta este scopul final la milonga. Asadar, cred ca lumea trebuie sa se obisnuiasca cat mai repede cu ce se “poarta” la milonga. Cu ce ne invatam cu aia defilam. Sau vorba romanului: copii, cainii si parintii, cum ii cresti asa ii ai. Daca ne obisnuim cu o anumita muzica aia o s-o cerem.
Ca orice lucru, daca stim sa facem acel lucru, ne place, daca nu stim sa-l facem s-ar putea sa nu ne placa. Nu ne place limba germana pentru ca nu o vorbim. Daca am stii germana nu am mai putea spune ca ne displace, ar fi macar la nivelul de indiferenta. Nici mie nu mi-a placut nici cafeaua, nici berea, nici dovleacul sau mancarea de praz mai demult... cu varsta aflam cum sa facem diferenta intre un vin bun sau prost, sau stim sa-i apreciem buchetul. Asa si cu muzica de tango, nu ne place pentru ca nu o stim indeajuns de profund, daca am cunoaste ar putea sa ne inspire. In timp descoperim, invatam, ne rafinam si apreciem adevaratele valori, in termeni de muzica, dans si comportament in tango. Simplu, fara se intelectualizam prea tare. Nici muzica, nici dansul.
Comentarii
Cine cinta la un instrument este inghisuit intr o partitura care este unica, de acolo nu sa derapeaze, dansatorul din contra acelasi melodie poate sa l interpreteaze de n ori intr o forma diferita dansand tot pe muzica, rtmul, instrument singurde acompagnament sau solist, grup de instrumenti, pasind pe 1, 13, 123,1234.12, 34, pasind pe bit diferiti parteneri.
Sunt melodii care prind majoritatea dansatorilor, alte care nu, poate ca din punct de vedere orchestrale sunt si mai de valoare dar nu sunt dansabile sau nu prind pe majoritate de dansatori. Eu consider ca un musicalizador trebuie sa fie la serviciul dansatorilor fiind ca ei vor sa danseaze, orice ecces care sa abate de la melodii dansabile si agreate de majoritatea dansatorilor trebuie sa fie limitat la 10% din repertoriu si observat cu mylta atentie reactia oamenilor.