Milonga Club Gricel
Hai sa lamurim niste aspecte. Am citit niste comentarii in diverse discutii pe net, unde lumea se plangea ca aoleou ce ne facem ca mor milogile din salile de dans pe capete si ca valeleu toate milongile se muta in localuri!!! Pai e firesc. Si normal. Pentru ca asa trebuie sa sa fie. Milonga ca si fenomen se intampla intr-un local public nu in sala de curs! Asa s-a nascut ea si normal ca sa daca o tii in sala de curs moare!
Acesta a fost primul lucru care mi-a placut la tango, era intr-un local si nu intr-o sala de curs! Eu asa am gasit tangoul.
In acceptiune mea, probabil deformata de cei 12,217 km aflati intre mine si Buenos Aires, o milonga ca sa se poata numi intr-adevar milonga trebuie sa indeplineaca mai multe conditii:
- Prima este sa fie intr-un spatiu public si nu la mine sau la tine in bucatarie
- A doua conditie este sa aibe mese si scaune de jur-imprejurul pistei de dans (de preferat patrata, dreptunghiulara, adica nu in L in T, S, X sau Y) cu un foarte bun acces pe pista si vizibiliate buna pentru invitatie.
- A treia conditie sa aibe un bar si o bucatarie unde sa comanzi de mancare si de baut.
Daca nu exista in primul rand aceste trei conditii indeplinite, eu una, nu consider ca un eveniment cu muzica de tango se poate numi milonga. Punct. Poti sa-i zici cum vrea inimioara matale, dar nu milonga.
Pe langa aceste trei conditii, as mai adauga:
- Respectarea codurilor de pista si bune maniere – respectiv cabeceo (musai si obligatoriu)
- Respectarea dress-codului, adica camasa si pantalon de stofa pentru domni si fusta/rochie la doamne. Exclus jeansi, tenesi, abibasi si panasoanici.
As mai baga una de la mine... o atmosfera mai ... sa-i zicem “serioasa”, se instaureaza automat si de la sine cand intra regulile de mai sus in vigoare... oamenii intoliti devin mai pretiosi si mai galanti.
Nu discutam de parchet, ventilatie si sonorizare. Astea mi se par by default.
Ori hai sa fim seriosi, cate din aceste conditii sunt indeplinite de “milongile” din Romania?
Pe vremuri, Popa-Nan-ul se apropia de aceste standarde, poate intr-un fel si La Scena. Astazi, in Bucuresti, singura milonga care se apropie cel mai tare de cele enumerate mai sus este Milonga pe Timp si Contratimp, pe lac, in Parcul Tineretului la Cafeneau Actorilor. E spatiu public, are mese, se comanda mancare si bautura, se respecta pista, iar pe gazda nu am vazut-o in blugi - numai rochite, fustite, de m-a inspirat in primavara si m-am dus de mi-am dat gaura in portofel sa-mi fac garnitura de haine pentru milonga pe lac! Nu. Nu m-am dus niciodata in blugi sa dansez acolo. Si am vazut multe doamne aranjate si domni la camasa. In rest, hai sa fim seriosi! Cu riscul de a leza in ego coechipieri de breasla, mi se pare arogant sa numesti “milonga” un eveniment care nu indeplineste cel putin primele trei conditii.
Nu vreau sa fiu interpretata gresit – o sa fac o paranteza mai mare in acest paragraf - ii admir si ii respect pe toti instructorii si profesorii si organizatorii si mai ales pe dansatorii (indiferent de simpatii si antipatii), care in ciuda tuturor ostilitatilor si greutatilor au supravietuit vicisitudinilor sortii si care au reusit cum-necum sa ramana in picioare si sa transmita si sa duca tangoul, asa cum e el, mai bun sau mai ne-bun, de-a lungul anilor, astfel incat astazi sa se danseze tango in Romania. Nu este lucru usor si implica angajament. Ce inseamna pentru un om sa se angajeze si saptamana de saptamana sa faca fix in aceeasi zi, el si numai el, ce a zis ca face? Sa fie acolo negresit, prezenta fizica, in carne si oase, (nu doar electronic cu materiale pregatite in timpul saptamanii) profesor si gazda pentru curs sau pentru seara de dans? Asumare. Angajare. Iar pe acesti oameni ii respect. Chapeau! Ii respect pentru ca nu au cedat psihic si pentru ca au o pasiune. Ii putem spune si dambla. Si pentru ca in loc sa se lamenteze, fac lucruri. Pentru tango, pentru ei si pentru altii. Niste damblagii...
Revenind la subiect.
De ce nu au rezistat milongile in Bucuresti in localuri publice? Pentru ca dansatorii de tango nu consuma damigene de vin si nici butoaie de bere... ca nu te poti tine pe picioare cu sughitul in nas. Noi vrem sa dansam, nu facem cine-stie-ce consumatie. Ori patronii de localuri asta vor, sa le creasca monstruos consumatia. Asadar, dupa cateva evenimente intr-un local, cand patronul vede ca nu are consumatia asteptata, ii spune organizatorului, prietene, frati-frati, dar banza e pe bani. Astfel, oamenii s-au gasit nevoiti sa se reorienteze catre salile de curs, care dupa cativa ani, cu eforturi pentru amenajari au reusit sa reproduca atmosfera de la milonga. A ramas titulatura de milonga ca si cod, in sensul ca ne intalnim sa dansam tango. Dar sa nu confundam niste lucruri si sa nu ne imbatam cu apa rece!
Milonga s-a nascut in localuri publice. Practica se face in sala de curs. Iar la practica, intr-adevar exersam absolut tot ce se intampla la milonga, inclusiv invitatie, maniere, comportament, nu numai tehnici si structuri si muzicalitate. Iar Milonga nu e Practica. Si Practica nu e Milonga.
O femeie cand se coafeaza, cand se machiaza, cand imbraca o rochie sexy, poarta cel mai bun parfum si zice ca se duce la milonga, ea gandeste ca iese in oras. Nu ca se duce sa se inchida intr-o sala de curs...
Mai jos, cateva imagini de la milongi reprezentative din Buenos Aires.
Milonga Nino Bien
 | |
| Milonga Nino Bien |
Milonga Nino Bien
 |
| Milonga Nino Bien |
Milonga Sunderland
 |
| Milonga Sunderland |
Milonga Sunderland
 |
| Milonga Sunderland |
Milonga El Arranque
 |
| Milonga El Arranque |
Milonga La Catedral
 |
| Milonga La Catedral |
Milonga in Salon Canning
 |
| Milonga in Salon Canning |
Milonga Glorias Argentinas
 |
| Milonga Glorias Argentinas |
Milonga Lo De Celia
 |
| Milonga Lo De Celia |
Milonga Porteno y Bailarin
 |
| Milonga Porteno y Bailarin |
Milonga La Viruta
 |
| Milonga La Viruta |
Milonga El Beso
 |
| Milonga El Beso |
Milonga Sin Rumbo
 |
| Milonga Sin Rumbo |
Milonga Confiteria Ideal
 |
| Milonga Confiteria Ideal |
Sunt convinsa ca aceste sali sunt deja cunoscute ochiului din clip-urile de pe net de la demonstratii. Si sunt convinsa ca nimeni nu s-a uitat niciodata din acest punct de vedere. Dar ma gandesc ca vin oameni din spate si ne gasesc cu tangoul in sali de aerobic si cred ca acesta e modelul corect. Nu. Gresit! Intrebati-i pe toti cei care au fost in Buenos Aires la milongi, sa va povesteasca ei.
PS: Felicitari celor care inca mai au standarde inalte.
Comentarii