Milongile cu participare nationala si internationala sunt o nestavilita sursa de inspiratie. S-a intamplat o discutie foarte interesanta intr-o noapte de milonga la Tango Story langa zidurile Bastionului Maria Theresa - numai el bastionul stie cate i-or fi vazut ochii si cate i-or fi auzit urechile. Totul a pornit de la o intrebare din care s-a alunecat usor in... filozofie.
Sa facem un exercitiu: sa zicem ca un grup de oameni taifasuiesc pe un anumit subiect, functionarea scolilor de tango spre exemplu. Apoi apare un nou individ care se alatura grupului si care cu o simpla intrebare schimba cursul intregii conversatii. Tot grupul se reorinteaza spre noul subiect, vechea discutie se pierde in vazduh, una noua ii ia locul, integrand astfel noul membru in grup. Toata lumea practic s-a adaptat la noua conformatie. Dupa cateva schimburi de replici apare inca o persoana care se alatura grupului si care face cateva remarci pe cel de-al doilea subiect. Ceilalti ii raspund. Grupul marit deja participa la discutie, fara sa schimbe subiectul.
In ambele cazuri a fost vorba de adaptare. Intai s-a adaptat grupul, apoi s-a adaptat individul la grup. Nu conteaza ordinea, nici marimea, conteaza esenta. Adaptarea. Interactiunea. Conteaza ca “masinaria” s-a reglat organic si s-a echilibrat la indivizii care au participat la interactiuni. “Discutia” ramanea in continuare acolo, unii plecau altii se alaturau si de fiecare data, aceeasi discutie lua o noua directie in functie de aportul fiecaruia. “Discutia” era permanenta, dar de fiecare data devenea alt ceva.
Revenind la tango. Sunt cupluri celebre in istoria tangoului - ca de exemplu Geraldin Rojas si Javier Rodriguez, Lorena Ermocida si Osvaldo Zotto, Juan Carlos Copes y Maria Nieves, Miguel Angel Zotto si Milena Plebs, Carlos Gavito si Maria Plazaola – a caror dans impreuna era ceva ce nu se poate obtine in nici o alta combinatie. Exista ceva unic in dansul unui cuplu. Exita lucruri care ies la suprafata numai intre acei doi oameni. Se potenteaza reciproc pana la genialitate. Ca si in viata, unii oameni scot tot cei mai bun in tine, altii scot tot ce e mai rau in tine. Depinde de fiecare. Cum dansa Javier in combinatie cu Geraldin nu l-am mai vazut niciodata cu nici o alta partenera dansand. Ea l-a dus la limitele lui maxime. Si invers, asa cum a pus-o Javier in valoare pe Geraldin, nici un alt dansator nu a mai putut s-o faca. A existat ceva glorios in dansul lor impreuna.
Ne adaptam la fiecare partener/a, la statura, la postura, ne ajustam imbratisarea, ne reglam pasii si ne adaptam "structurile" in functie de persoana cu care dansam. Si nu neaparat ca asa ne-au invatat la scoala, ci pentru ca este firesc si natural sa fie asa. Nu dansezi la fel cu o incepatoare, o intermediara sau o avansata, evident.
Ca si in “discutia” de la inceput, in tango fiecare partener isi aduce in dans propria contributie, iar dialogul se va regla organic, dansul se va echilibra raportat la parteneri. Cu unele/unii partenere/i poti sa vorbesti filozofie adica poti dansa un albastru indigo transparent, cu altele poti sa glumesti si sa dansezi un roz-oranj, cu altele poti sa plutesti sa dansezi un verde crud, altele pot sa te inspire sa-ti dea aripi albe, cu altele prinzi radacini mov, cu unele traiesti profund un dans purpuriu, altele te fac sa stralucesti auriu; poti sa dansezi “blank” si poti sa dansezi negru... opac.
Ca si in orice alta arta, in tango, muza (sau muzul, dupa caz) o sa inspire artistului/artistei alta poezie, alta sculptura, alta pictura. Adica muza lui Eminescu n-o sa-l inspire la fel si pe Dali. Muzii lui Michelangelo n-o sa-l inspire la fel si pe Rembrandt. Muza lui Bancusi n-o sa-l inspire la fel si pe Shakespeare. Fiecare artist este diferit inspirat de diverse muze.
Cu unii oameni vibrezi, cu altii nu. Sau in alt fel. Fiecare persoana ne coloreaza dansul in alta culoare. Daca dansul meu la modul general este un gri perlat, exita o persoana care il poate transforma in albastru de prusia, o alta persoana care il duce in verde de China si o alta persoana care transforma griul in magenta.
Cu unii oameni vibrezi, cu altii nu. Sau in alt fel. Fiecare persoana ne coloreaza dansul in alta culoare. Daca dansul meu la modul general este un gri perlat, exita o persoana care il poate transforma in albastru de prusia, o alta persoana care il duce in verde de China si o alta persoana care transforma griul in magenta.
Mi-a mai spus cineva mai demult “eu dansez pentru partenera”.
Si mi-a mai spus altcineva, recent, ceva ce mi-a placut foarte mult “eu sunt oglinda partenerei cu care dansez”. Si daca stau sa ma gandesc, cam asa e. Sau asa ar fi natural sa fie.
Mai jos, doi dansatori celebri, Gavito si Geraldin, intr-o combinatie inedita. Este foarte interesant cum in functie de muzica, primeaza personalitatea/stilul unuia sau a celuilalt dintre parteneri. (Auzisem ca acest video-clip ar fi ultima inregistrare a lui Gavito inainte sa se alature ingerilor)
Comentarii