Happy Saturday Practica - the story



Ca fiecare treaba interesanta (buna) din viata mea, Happy Saturday Practica a inceput cu un mare NU din partea mea. Asa cum a fost si cu tangoul. M-am opus si am zis nu. Si chiar eram convinsa. Convinsa ca nu vreau tango. Si apoi dupa multi ani, convinsa ca nu vreau practica! Nu, nu a fost ideia mea. Nici sa merg la tango. Nici practica. Amandoua au fost ale lui Tudor :))) El este vinovat pentru toate :)

Da. Povestea daca ar fi s-o iau de la Adam si Eva incepe in secolul trecut, in 1999 cand am cunoscut un brasovean, care dansa fox. Si dansa mancati-as, de rupea locul. Muream sa dansez cu el asa cum dansa cu fetele din gasca lui, doar ca eu nu stiam fox... long story short, povestea dintre noi n-a fost sortita eternitatii, insa, am invatat sa dansez fox, iar dansul a ramas intr-un fel in viata mea. Imi doream sa dansez in continuare asa cum dansasem cu el.

Cativa ani mai tarziu in 2002 la aniversarea unui prieten am vazut o pereche care dansa foarte frumos impreuna, iar ce dansau ei nu era invatat in discotecile din Costinesti, pe terasa Tineretului sau in Vox Maris. I-am intrebat unde invatasera, iar saptamana urmatoare m-am inscris la cursurile de dans sportiv ale Clubului Pas in Doi de la scoala de ambliopi de pe Austrului. Aproape trei ani am mers la cursuri acolo de doua-trei ori pe saptamana, la inceput la cursurile de incepatori, apoi si la cele de incepatori si cele de intermediari consecutiv, pana cand s-au schimbat instructorii si nu mi-a mai placut ce se intampla si m-am retras. Dar imi doream sa dansez in continuare, chiar daca era numai la cursuri.

Intamplarea face ca pe traseul pe care faceam rondul de seara cu patrupedul blanos, cu urechi lungi si trei masline, sa descoppar o sala de dans. Eu plimbam cainele, in fiecare seara iar oamenii dansau in sala; avea geamuri mari si ii vedeam, auzeam muzica. 

O vecina pe care o cunoscusem cand aveam eu cinci ani si ea 30, stia ca facusem cursuri de dans si mi-a cerut sa-i recomand o scoala de dans. I-am dat numarul de telefon al salii de pe langa casa, gasita la plimbarea cu catelul. Ea s-a dus. Cateva luni mai tarziu m-a sunat si mi-a zis... “Stii, numarul de telefon pe care mi l-ai dat de la sala de dans, mi-a schimbat viata si vreau sa-ti multumesc.” Apoi, entuziasmata de cursurile de dans a tras de mine sa mergem impreuna. M-am inscris in toamna lui 2005 cu abonament de 3 luni. Acolo, instructor era chiar Tudor :) Asa l-am cunoscut.

Iar in Octombrie 2005 Tudor ne anunta ca duminica mergem cu toata clasa la Tango. Zic bine. Mergeti. Eu nu vin. Nu-mi placea tangoul de dans sportiv, nici sa nu aud. 
 - Nu nu, zic ei colegii din grupa, ca e din ala Argentinian, e altfel. E altceva.
 - Tot aia pentru mine, mergeti distrati-va eu nu vin! Nu, nu nu si iara .. Nu. 
Si uite asa, in acea duminica in care am ajuns (tarata) la tango argentinian, Tudor m-a pierdut de musteriu … tangoul a castigat in defavoarea dansurilor de societate. Am mai mers o perioada in paralel si colo si colo, ca apoi sa raman numai la tango.

Luata de valul tangoului am pierdut legatura cu toti cei de la dansuri sportive si de societate. Apoi, in 2011, dupa episodul cu sadirea semintelor de tango la Timisoara, in cautarea unei sali l-am sunat pe Tudor, care intre timp deschisese studioul Happy Feet. Cateva luni la rand tot el m-a tot pistonat, hai sa faci cursuri, cand faci cursuri, cand incepi cursuri si o tinea tot asa. Eu nu si NU.

Apoi pe 4 februarie 2012 am inceput primele cursuri de tango la Happy Feet Studio. Si tot Tudor zice, auzi, pentru oamenii acestia care vin la curs ar fi frumos sa ne ocupam de ei, sa facem cu ei dupa lectie o mica practica. Eu, nu. Nu si iara nu. Zic, sunt suficiente practici si milongi in Bucuresti, de ce am mai face inca una? Pana la urma m-a convins, oamenii erau mai importanti decat ceea ce vedeam eu.

Initial practica a fost doua ore, in sala care avea numai luminarea cu neoane. Pe parcurs au aparut lampadarele cu lumina calda, s-a schimbat sistemul de sonorizare, s-au schimbat lucruri, ca noi astazi sa ne simtim bine intr-o atmosfera placuta, sa dansam tango dupa pofta inimii.

Iar atmosfera o faceti voi. Asa cum am zis in nenumarate randuri, daca sunt doar eu si Tudor, singuri intr-o sala, nu se intampla nimic! Voi faceti ca aceste lucruri sa se intample, sa fie asa cum este acum. Fiecare si-a adus o particica din suflet acolo, o bucurie, o emotie. Si sper ca s-au intamplat dansuri memorabile, de care sa va aduceti aminte inca multa vreme de acum incolo. Care sa va aduca zambetul pe buze de fiecare data cand va amintiti.

Morala :)
Nebanuite sunt caile … vietii... si ale tangoului. Un dans de fox care iti poate schimba directia pasiilor in viata. Drumuri care se intalnesc si se despart ca apoi sa se reintalneasca dupa ani in mod neasteptat si carari care raman in urma dar care te-au dus catre alte drumuri pe care mergi acuma. Bifurcatii prin care ai trecut fara ca macar sa-ti fi dat seama ca ai fi putut alege alta poteca si rascruci unde te-ai uitat ca curca'n lemne, te-ai luat cu mainile de cap, a trebuit sa alegi si sa continui drumul.

Si un simplu dans, fie el fox, sau tango, poate schimba ceva in cineva. Pentru totdeauna.
That makes you think. Twice.

Comentarii

Cautati in acest blog