Ca fiecare treaba interesanta (buna) din viata
mea, Happy Saturday Practica a inceput cu un mare NU din partea mea.
Asa cum a fost si cu tangoul. M-am opus si am zis nu. Si chiar eram
convinsa. Convinsa ca nu vreau tango. Si apoi dupa multi ani,
convinsa ca nu vreau practica! Nu, nu a fost ideia mea. Nici sa merg
la tango. Nici practica. Amandoua au fost ale lui Tudor :))) El este
vinovat pentru toate :)
Da. Povestea daca ar fi s-o iau de la
Adam si Eva incepe in secolul trecut, in 1999 cand am cunoscut un
brasovean, care dansa fox. Si dansa mancati-as, de rupea locul.
Muream sa dansez cu el asa cum dansa cu fetele din gasca lui, doar ca
eu nu stiam fox... long story short, povestea dintre noi n-a fost
sortita eternitatii, insa, am invatat sa dansez fox, iar dansul a ramas intr-un fel in viata mea.
Imi doream sa dansez in continuare asa cum dansasem cu el.
Cativa ani mai tarziu in 2002 la aniversarea unui prieten am vazut o pereche care dansa foarte frumos impreuna,
iar ce dansau ei nu era invatat in discotecile din Costinesti, pe
terasa Tineretului sau in Vox Maris. I-am intrebat unde invatasera,
iar saptamana urmatoare m-am inscris la cursurile de dans sportiv ale
Clubului Pas in Doi de la scoala de ambliopi de pe Austrului. Aproape
trei ani am mers la cursuri acolo de doua-trei ori pe saptamana, la
inceput la cursurile de incepatori, apoi si la cele de incepatori si
cele de intermediari consecutiv, pana cand s-au schimbat instructorii
si nu mi-a mai placut ce se intampla si m-am retras. Dar imi
doream sa dansez in continuare, chiar daca era numai la cursuri.
Intamplarea face ca pe traseul pe care
faceam rondul de seara cu patrupedul blanos, cu urechi lungi si trei
masline, sa descoppar o sala de dans. Eu plimbam cainele, in fiecare
seara iar oamenii dansau in sala; avea geamuri mari si ii vedeam,
auzeam muzica.
O vecina pe care o cunoscusem cand aveam eu cinci ani
si ea 30, stia ca facusem cursuri de dans si mi-a cerut sa-i recomand
o scoala de dans. I-am dat numarul de telefon al salii de pe langa
casa, gasita la plimbarea cu catelul. Ea s-a dus. Cateva luni mai
tarziu m-a sunat si mi-a zis... “Stii, numarul de telefon pe care
mi l-ai dat de la sala de dans, mi-a schimbat viata si vreau sa-ti
multumesc.” Apoi, entuziasmata de cursurile de dans a tras de mine
sa mergem impreuna. M-am inscris in toamna lui 2005 cu abonament de 3
luni. Acolo, instructor era chiar Tudor :) Asa l-am cunoscut.
Iar in Octombrie 2005 Tudor ne anunta
ca duminica mergem cu toata clasa la Tango. Zic bine. Mergeti. Eu nu
vin. Nu-mi placea tangoul de dans sportiv, nici sa nu aud.
- Nu nu, zic ei colegii din grupa, ca e din ala Argentinian, e altfel. E altceva.
- Tot
aia pentru mine, mergeti distrati-va eu nu vin! Nu, nu nu si iara ..
Nu.
Si uite asa, in acea duminica in care am ajuns (tarata) la tango
argentinian, Tudor m-a pierdut de musteriu … tangoul a castigat in
defavoarea dansurilor de societate. Am mai mers o perioada in paralel
si colo si colo, ca apoi sa raman numai la tango.
Luata de valul tangoului am pierdut
legatura cu toti cei de la dansuri sportive si de societate. Apoi, in
2011, dupa episodul cu sadirea semintelor de tango la Timisoara, in
cautarea unei sali l-am sunat pe Tudor, care intre timp deschisese
studioul Happy Feet. Cateva luni la rand tot el m-a tot pistonat, hai
sa faci cursuri, cand faci cursuri, cand incepi cursuri si o tinea
tot asa. Eu nu si NU.
Apoi pe 4 februarie 2012 am inceput
primele cursuri de tango la Happy Feet Studio. Si tot Tudor zice,
auzi, pentru oamenii acestia care vin la curs ar fi frumos sa ne
ocupam de ei, sa facem cu ei dupa lectie o mica practica. Eu, nu. Nu
si iara nu. Zic, sunt suficiente practici si milongi in Bucuresti, de
ce am mai face inca una? Pana la urma m-a convins, oamenii erau mai
importanti decat ceea ce vedeam eu.
Initial practica a fost doua ore, in
sala care avea numai luminarea cu neoane. Pe parcurs au aparut
lampadarele cu lumina calda, s-a schimbat sistemul de sonorizare,
s-au schimbat lucruri, ca noi astazi sa ne simtim bine intr-o
atmosfera placuta, sa dansam tango dupa pofta inimii.
Iar atmosfera o faceti voi. Asa cum am
zis in nenumarate randuri, daca sunt doar eu si Tudor, singuri intr-o
sala, nu se intampla nimic! Voi faceti ca aceste lucruri sa se
intample, sa fie asa cum este acum. Fiecare si-a adus o particica din
suflet acolo, o bucurie, o emotie. Si sper ca s-au intamplat dansuri
memorabile, de care sa va aduceti aminte inca multa vreme de acum
incolo. Care sa va aduca zambetul pe buze de fiecare data cand va amintiti.
Morala :)
Nebanuite sunt caile … vietii... si ale
tangoului. Un dans de fox care iti poate schimba directia pasiilor in viata. Drumuri care
se intalnesc si se despart ca apoi sa se reintalneasca dupa ani in
mod neasteptat si carari care raman in urma dar care te-au dus catre alte drumuri pe care mergi acuma. Bifurcatii prin care ai trecut fara ca macar sa-ti fi dat seama ca ai fi putut alege alta poteca si rascruci unde te-ai uitat ca curca'n lemne, te-ai luat cu mainile de cap, a trebuit sa alegi si sa continui drumul.
Si un simplu dans, fie el fox, sau tango,
poate schimba ceva in cineva. Pentru totdeauna.
That makes you think. Twice.
Comentarii