Cu tangoul... la tine acasa



Zicea un clasic in viata ca “Tangoul e ca un virus, traieste in tine”. Iar pe cei care i-a prins acest virus ii mananca zilnic, sau daca nu zilnic, destul de des ca pare zilnic. Tangoul este cel care te scote din casa intr-o noapte cetoasa de iarna cand a mai ramas doar o ora de milonga, tangoul este cel care te intorce din drumul spre casa inapoi pe ronda de dans, doar pentru o tanda jumatate si multe alte povesti din astea.

Tangoul nu poate fi mult timp incatusat, sat el ce sta o vreme cuminte, te lasa sa mai faci lucruri administrative, da' la un moment dat isi cere drepturile, se doreste manifestat. Vrea sa auda muzica. De Tango. Si iti canta frate in creier si cand dormi. Daca mai si gaseste o melodie sa-i placa, risti s-o auzi cateva saptamani la rand si e foarte mirat cand nu o aude si la milonga. Asta cu muzica mai e cum e, ca ii mai dai cateva melodii si te mai lasa o vreme in pace, dar il mai apuca si dansul!

Te pune de faci schimbari de greutate, in statie la autobuz, vrea sa disocieze in aglomeratie la metrou, te pune sa caminezi statii intregi de tramvai pe jos, ii plac boleo-urile si rulo-urile in oglinda din liftul firmei unde lucrezi si ii place sa verifice postura si flapsurile de la coate in oglinda de la toalete.

E foarte amuzant sa-l observi cand prelungitoarele si alte cabluri incearca sa-i faca o sacada, si el ramane cu gratie si fara nici o ezitare in picioare, fara sa deranjeze fierul de calcat, laptopul, sau telefonul care se afla la capetele acelor cabluri de alimentare. Ii place sa mai faca o parada la picioarele scaunelor sau a meselor si il mai apuca cate un sandvicito sau cate un caricias la stalpii anti-parcare de la marginea trotuarelor...

Il tenteaza foarte tare spetezele scaunelor, grinzile constructiilor, tocurile usilor sau sobele, pentru ca acolo se pot face muuuulte ocho-uri si cortado, cu adornosuri, pe sus sau pe jos. Si nu asa oricum, nu poti sa faci acele ocho-uri in sosete, in papuci sau slapi, nu, nu. Ii trebe pantofi, aia de tango. Si nu in trening. In nici un caz! No, iaca belea. Si te tine uite asa, da-te incolo, vino-n coace, lasa-ma si nu-mi da pace! Se trezeste ca vrea chestii cand ti-e lumea mai draga... Ah, si daca stii ca urmeaza sa faci o calatorie, care nu-l are in prim plan pe el, tangoul, ba din contra, ca nu e loc de tango chiar deloc, tre' sa bati milongile toate cateva zile inainte, ca sa fii sigur ca macar doua trei zile ai liniste, ca apoi, nah belea!

Ca te scoate in timpul saptamanii din casa si ca te tine in week-end pe ronda de dans pana la ore mici si pleci cu basici si usturimi de talpi si picioarele umflate n-ar fi nimic... dar te mai baga si la cheltuieli, hai ca o rochita, o bluzita un pantalon o camasa mai merge din cand in cand, dar vrea si pantofi de toate culorile, sa se asorteze... si colac peste pupaza mai vrea si la seminarii, maratoane si la festivaluri de gen! Ca vin fratii lui, argentinienii si vrea s-o vada si pe Virginica si pe Noelia si pe Murat sau pe Godoy sau mai stiu eu pe cine!... Buna ziua ti-am dat... belea mi-am cautat!... Si ce poti sa faci? Ca incepe sa-ti planga ca merge si cutare si cutare si ca el cum sa stea pe dosu' lui luminte acasa?... Exact cum ziceam... obrazul subtire.... cu cheltuiala se tine...

Ce sa zic... nu-i viata usoara cu tangoul asta!






Comentarii

Cautati in acest blog