Asta e o ideie veche-veche. A asteptat cativa ani sa fie pusa pe hartie.
Toata lumea zice ca ce frumos ca suntem diferiti, bla-bla-bla... au aparut la un moment dat si reclame cu ideia asta.
Eu am observat un lucru la o milonga la Scena, cand era inca o milonga infloritoare, la inceput am crezut ca mi se pare, dar apoi am devenit chiar atenta. Toate doamnele care dansau cu un anumit leader aratau la fel in dans. Desi ele erau diferite din fabricatie de la mama lor, cand dansau cu el, in mod straniu, aratau la fel. M-am gandit ca mecanica dansului lui, miscarile pe care el le imprima corpului partenerelor sale erau atat de clare si de precise, incat orice doamna nu avea cum sa faca altfel miscarea pe care o primea. Si ce-i drept, acel leader dansa deja de destula vreme incat sa-si formeze un stil propriu in tango, personal, pe care nu-l puteai confunda cu nici un alt dansator.
Zicea un prof', pe la rasariturile tangoului in Romania, ca in tango, domnii pot avea un stil propriu, dar ca doamnele nu pot avea un stil propriu, pentru ca ele se adapteaza mereu leaderilor – leaderii conduc dansul, nu doamnele - dar ca ele, doamnele, in tango, au personalitate. Pe undeva, teoria aceasta se cam verifica.
DEX-ul zice asa: “Stil, stiluri: Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Construcția caracteristică a frazei într-o limbă. 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ. ♦ Mod, fel de a fi, de a acționa, de a se comporta.”
Adica, daca revenim la tango, prin setul de structuri pe care il face, prin marca, prin postura corpului, prin pozitia capului, prin pozitia maini “care conduce”, prin postura maini care imbatiseaza, prin modul in care calca, prin felul in care isi gestioneaza dinamica, cum aude si interpreteaza muzica, cum navigheaza pe ronda, ce filozofie are in cap despre tango, toate aceste detalii – si multe altele - formeaza un stil propriu al fiecarui leader. Toate aceste detalii le-as categorisi in trei categorii mari: mecanica, muzica si filozofie. Si evident ca stilul se poate construi, finisa, lucrand pe acesti trei piloni.
Stilul il diferentiaza rapid pe un tanguero de ceilalti si cand arunci un ochi pe ronda il gasesti imediat. Cand ajungi sa stai suficient de mula vreme in zona recunosti dintr-o privire cine este pe pista de dans, e sufient sa vezi cu coada ochiului, cu privirea periferica, un cap, o mana, trei miscari si stii imediat cine e acolo.
Revenind la ideia de la inceput, este acum evident de ce anumite dansatoare arata intr-un anumit fel cand danseaza cu anumiti leaderi si de ce arata altfel cand danseaza cu atii. Adica poti s-o iei pe Mariana Montes sa dansezi cu ea, s-ar putea sa arate mai bine decat cand danseaza cu Sebantian Arce, dar cel mai probabil s-ar putea sa nu semene cu nimic din ce stiai. Am mai auzit texte de genu' “lasa ca o iau pe Cutareasca la dans si o sa dau si eu bine in dans...” ei bine, nu prea merge asa. Degeaba poate ea sa danseze dumnezeieste daca el nu stie cum sa-i dea si ce sa-i faca... si ma refer la tango. Daca chiar vreti ca si partenerele voastre sa arate la fel de bine cand danseaza cu voi, studiati cum si ce danseaza altii cu ele – mecanica, muzica si filozofia leaderului.
Pe partea cealalta, followerii, pentru ca nu construiesc, nu conduc ele dansul si nu imprima dinamica initiala, nu pot avea un stil atat de evident cum este la un leader, dar pot avea personalitate in dans. Pot infrumuseta dansul si pot influenta stilul leaderului. Evident ca si folowerii pot avea particularitati si elemente proprii care sa le diferentieze d.p.d.v. mecanic, muzical si filozofic. Ceea ce pot ele sa faca in dans este sa-si construiasca si sa dezvolte partea tehnica, postura este un element foarte diferentiator, sa-si gaseasca adornosurile care le avantajeaza cel mai bine si le reprezinta pe ele insele in interpretarea muzicii pe care o aud si ele cu urechile lor; pot sa preia miscari in forma proprie si in timpul propriu; pot sa sugereze noi directii in dans, sau sa regenereze dinamica ca raspuns la propunerea leaderului.
Desi se spune ca in tango 95% din timp este al leaderului si doar 5% al followerului, cred ca in functie de stilul si personalitatea dintr-un cuplu, procentele se pot modifica. Dar daca avem 5% din timp asta inseamna ca trebuie sa il folosim. Am incercat. Se poate. Si mai mult :)
Comentarii