Tangoul. Amnezia.

E foarte adevarat ca atunci cand esti la o milonga si cand dansezi ai sanse sa uiti de multe alte lucruri din alte planuri ale vietii tale. E la fel de adevarat ca plecat de la milonga pe ritmurile unei milongi sau unui vals poti sa uiti diverse chestii, evantaiul, telefonul, saculetul cu pantofi, jacheta, pantalonii, salul, ochelarii, cheile, fusta, un singur pantof, poti sa-ti uiti si capul la milonga, unii sunt aerieni chiar si o saptamana dupa doar cateva tande. Este patit, pe propria piele a fiecaruia dintre noi, asa ca hai sa recunoastem drept ca tangoul are o influenta clara, benefica as zice, relaxanta, asupra noastra.

Prea relaxanta. Atat de relaxanta incat de la o saptamana la alta, de la o luna la alta sau de la un an la altul uiti, de exemplu, ca nu te-ai simtit bine la un eveniment de tango. Si te mai duci odata, si nu te simti bine, si inca odata, si iar nu te simti bine, si te toooot duci, dar niciodata nu te simti bine acolo. Dar tot te duci! Cred ca tangoul merge mana in mana cu amnezia. S-au vorbit. Si asta am patit-o si eu, dar mi-au povestit-o si altii. Adica, imi zicea cineva ca mergea saptamanal la o milonga, nu era dansata aproape deloc – nici ea, nici altele – si in ciuda acestei evidente, de care culmea, era constienta, tot acolo se ducea; si ea si altele; desi, mai avea alte optiuni de dans in aceeasi seara. ??? . Adica cum mah nene? Cum vine asta? Ca eu chiar nu pricep! Singura explicatie este clar, amnezia. Eu, in aceeasi situatie, am incercat de 3 ori si am mai dat doua sanse, dar apoi am lasat'o moarta, pentru ca evidenta era mult prea evidenta.

Inteleg sa uiti de la un an la altul ca nu te-ai simtit bine la un event de tango... ca deh... trimpul trece greu in ziua de azi, e normal sa uiti, dar de la o saptamana la alta, aia refuz sa inteleg. Sau poate euforia tangourilor de la alte evenimente te face sa uiti ca intr-o anumita combinatie, treaba e necastigatoare.

La fel si cu muzicile de la milongi. Daca stii clar ca cineva anume a dat-o rau de gard cu muzica la evenimente destul de mari si importante, de mai multe ori, ce incredere sa mai ai sa-ti dai timpul si buna dispozitie pe mana acelei persoane? Iar aici, cu exceptia nepotismului, pe care pot sa-l inteleg pana la un punct, ca se promoveaza oameni din “house”, nu pricep de ce organizatorii isi asuma acest risc. Adica e mai important sa promovezi pe cineva, decat sa asiguri o muzica buna pentru cei care vin sa danseze. Cam asa, nu? Si revin la leit-motivul de azi. Daca stii ca e o cacialma? De ce sa te mai duci? Amnezia, bat-o vina.

Si mi-a mai soptit mie o randunica, ca nu se stie de ce, la anumite evenimente unii oameni nu danseaza cu altii, dar ca la alte evenimente, aceiasi oameni danseaza cu aceeasi altii. ??? . Nu-mi bat capul sa pricep. O iau ca atare. S-o lasam simpla. Dar atunci, revenim la intrebare. Daca stii ca intr-un loc nu danseaza cu tine, de ce mai mergi? Ca merge toata lumea? Ca e de bon ton? O fi. Dar asta nu-ti asigura dansurile pentru care faci efortul sa iesi din casa... Ah, inteleg sa mergi undeva daca stii ca acolo sunt cei care danseaza si cu tine. Dar daca nu-ti place locul sau nu e o muzica decenta, nu e sigur ca o sa te ridici de pe scaun, iar daca te ridici de pe scaun, nu garanteaza nimeni ca tanda va fi un succes, chiar si cu un partener favorit. Been there, done that.

Oare de ce mi-a venit in minte bancul cu scheletul si betivul? Il siti?

Cinci scheleti intr-un cimitir, jucau pocker. dintr-o data, un betiv incepe sa faca scandal si galagie pe langa cimitir. Scheletul cel mai batran ii spune celui mai tanar:
-Du-te tu si sperie-l.
Scheletul se duce si incepe Bu-hu-huuuu! Bu-hu-huuuu! Betivul nimic. Se intoarce dezamagit la ceilalti si le spune ca nu a reusit. Scheletul cel batran ii da o tigara, ii spune sa-i ceara un foc si cand ii va vedea fata se va speria. Scheletul face exact asa: se duce, ii cere un foc, betivul ii da, ii vede fata si plin de mahnire ii spune scheletului:
-Mai tata, daca vezi ca iti face rau, de ce nu te lasi?

Foto Pexels