Interviu cu Lucia Mirzan

Pe Lucia am cunoscut-o in 2006 la cursurile de incepatori, am fost colege de grupa pentru o vreme buna, la Tango Tangent si apoi in 2007 la Tango Brujo (la cursurile cu La Morocha). Am crescut intr-un fel impreuna, pe drumuri diferite, in acelas tango. Fiecare are o poveste in tango. Am asteptat cu nerabdare povestea Luciei, sa aflu lucruri pe care nici eu nu le-am stiut pana acum. Tanguera, Dj, profesor, organizator, fondatorul scolii Fabrica de Tango, Lucia este o doamna a tangoului romanesc care ne-a inspirat si ne inspira pe multi dintre noi, dansatori de tango.

LS: Spune-ne Lucia, ce este pentru tine tangoul?

Lucia: Reprezinta multe lucruri, dar cel mai cuprinzator ar fi sa spun ca este o oglinda fara cuvinte a ceea ce este o persoana. Felul in care se pregateste de dans, incepand cu felul in care isi pune pantofii, felul in care asteapta sau initiaza invitatia, felul in care se apropie de partener, in care sustine dansul, in care se desprinde din imbratisare, felul in care accepta, felul in care refuza, felul in care socializeaza la milonga. A reprezentat diferite lucruri pe parcursul timpului, diferite oglinzi ale etapelor vietii. Acum este un cadou, acela de a ma cufunda intr-un sensorium complex de muzica, versuri, miscari, imbratisare, ca intr-o apa veche de cat lumea. Este un cadou de la viata.

LS: Care este povestea ta? Cum ai ajuns la tango? Cand ai inceput sa dansezi? Si ce te-a atras la acest dans? 

Lucia: Am inceput sa dansez acum 12 ani. Luam lectii de salsa si cu un etaj mai jos se predau cursuri de tango, de catre Tango Tangent. Cand plecam de la salsa, ma intriga muzica de tango pe care o auzeam cand treceam prin dreptul usii. Intr-o zi am intrat. Si n-am mai plecat. M-au atras multe: ideea de improvizatie a leaderului, de non.anticipare a followerului, imi transmitea o mare libertate in a initia miscarea, dar si in a o astepta. M-au atras muzica si dansul de milonga, de la inceput am stiut ca asta voi vrea sa dansez, milonga imi transmitea si imi transmite si acum emotie si bucurie. M-au atras ideea de respect si grija intre cei 2 parteneri si perechile pe pista, calitatea muzicii. M-a atras imaginea unei microlumi mai frumoase si mai tolerante fata de exprimarea emotiilor de tot felul.

LS: Ce te-a facut sa ramai in tango, avand in vedere diferenta numerica intre leaderi si follow-eri? Ai avut momente in care ai vrut sa renunti?

Lucia: Au fost astfel de momente. Imi amintesc in primul an, o milonga de 4 ore, in care am dansat o singura tanda. Eram inca de atunci pasionata de muzica si dansul rapid de milonga, iar tandele de milonga nedansate imi provocau suferinta de-a dreptul. Erau foarte putini leaderi iar cei care dansau milonga si m-ar fi putut invita la nivelul meu erau superbi, dar lipseau cu desavarsire  Atunci am vazut 2 variante: prima, sa renunt si a doua sa invat sa fac ambele roluri ( follower si leader) atat de bine incat sa nu mai fie o tanda de milonga nedansata vreodata. Am optat pentru a doua varianta.

LS: Ce te-a determinat sa pleci in Argentina?

Lucia: La inceput a fost ideea unei vacante de 3 saptamani, care sa includa si cateva lectii private de tango. Apoi a devenit un an cu toate cele 365 de zile, dar mai ales de nopti de milonga  Am plecat pentru ca ma prinsese foarte tare, devenise o dependenta, din fericire una buna. Aveam nevoie sa ajung la sursa, in Buenos Aires.

LS: Ce te-a marcat in Argentina si cu ce ai venit aici d.p.d.v. tango?

Lucia: Au fost multe lucruri, iti dai seama. Ce-mi vine din prima in cap ar fi kilometrii de mers, atat ca leader, cat si ca follower, acea disciplina aproape ritualica, spirituala, pe care am deprins-o din Sunderland, de la Carlos si Rosa Perez. Ar fi discutiile lungi cu profesori si dansatori de tango despre tango ca si cultura, mod de a gandi. Ar fi intelegerea faptului ca tangoul este un fenomen foarte larg si ca nu va inceta niciodata sa ma surprinda. Si ca trebuie tratat cu un respect profund, incepand de la predarea lectiilor, dansul cu un partener, pana la organizarea de evenimente.

LS: Cum a aparut ideia de “Fabriaca de Tango”? Cand ai inceput sa predai?

Lucia: Am inceput sa predau in 2009, acum aproape 9 ani. Ideea a aparut din dorinta de a aduce aici ceea ce gasisem acolo, in Buenos Aires, de a replica aici felul in care ma simtisem acolo, in care dansasem acolo.

LS: Ai format si au iesit in mainile tale dansatori buni de tango, cu care mie imi place sa dansez, nu dam nume acum :) Ce iti place in partea de predare si ce iti aduce satisfactii?

Lucia: Multumesc de aprecieri  Sunt foarte riguroasa in predare si faptul ca dansez ambele roluri da mai multa intelegere explicatiilor pe care le ofer. In acelasi timp sunt atenta la sensibilitatea omului, simt lucrurile la care trebuie sa fiu atenta in explicatii si in dans. Imi place aceasta combinatie de structura si de grija. Cand dansez cu cursantii mei care respecta tangoul, indiferent de ce nivel de dans au, simt satisfactie foarte mare.

LS: Ai colaborat cativa ani si inca mai colaborezi cu Maestrul Flaco Dany, care a stat cativa ani in Romania, cum te-ai hotarat la Flaco? Ce ti-a adus tie si comunitatii de tango din Romania aceasta colaborare?

Lucia: Decizia a fost simpla. Eu eram pasionata de milonga. Cine era maestrul de milonga? Flaco Dany. Am mers catre el. I-am propus sa colaboram, el sa fie vedeta, iar eu partenera sa de dans si cea care-l va ajuta cu partea de promovare. Am invatat enorm de la el. Am dansat si predat in peste 15 tari in decurs de doi ani. Am vazut tangoul dansat si simtit in 15 comunitati diferite, o experinta extraordinara, am inteles universalitatea lui. Pentru comunitatea de tango din Romania, cred ca Dany a contribuit la un dans de milonga mai bun si un respect mai mare pentru tango salon si o anumita eticheta – eleganta la milonga in primul rand.

LS: Parteneriate in tango se fac si se desfac mai tot timpul (vezi cei mai cunoascuti dansatori), din experienta ta, ce este cel mai important intr-un parteneriat de predare si dans (asa cum a fost cu Flaco)?

Lucia: Pe langa pasiunea comuna pentru dans, cred ca este important sa cunosti stilul celuilalt si sa creezi impreuna cu stilul tau, un mod de predare eficient. Iar apoi sunt celelalte ingrediente ale oricarui parteneriat reusit: respect, grija in a adresa punctele sensibile ale celuilalt, onestitate, etc.

LS: Ai facut multe demo-uri cu Flaco mai ales, in tara si inafara, cum te simti in astfel de momente? Cum e sa fii in fata publicului, sub “reflectoare”? 

Lucia: Cand incepe melodia, dispare publicul. Nu exista decat muzica si partenerul. Ma focusez pe conexiune si pe cat mai stabila si prezenta pot fi in dans. Iar pe ritmul rapid al milongilor lui Dany, trebuie sa recunosc, ca fiecare demo a fost o provocare 

LS: De unde pasiunea ta pentru “Milonga” (ca stil de dans)? Ce te incita la aceasta “milonga”? Muzica, ritmul?

Lucia: Imi transmite bucurie si emotie. Este ceva viu, care imi modifica instant starea. Ar rezulta la teste de imagistica un boost de endorfine, iar la teste de laborator, cresterea numarului de celule rosii. Pentru a ajunge la a simti asta, mi-au trebuit kilometri de tango, mii de dansuri si parteneri de dans cu care am cautat o prezenta cat mai stabila si o conexiune cat mai buna. Ma simt norocoasa sa fi descoperit milonga, este un soi de libertate interioara regasita in dansul cu o alta persoana.

LS: Care este filozofia din spatele dansului tau? Ce te mana pe tine in dans? 

Lucia: Cred ca la un nivel profund este vorba de a impartasi o emotie proprie cu o alta persoana. Fie ca este nostalgie, uneori tristete, regret, resentimente, poate neputinta, frica sau chiar furie ( le asociez in special cu tangoul, dar nu numai), fie ca este speranta, incredere, incantare, indragostire, visare ( ce pot simti in vals si uneori in tango), fie bucurie pura, joaca, euforie ( in milonga), faptul ca le pot simti si impartasi cu cineva in dans, ia din povara celor apasatoare si le amplifica pe cele bune. 

LS: Ai organizat evenimente mari, ai strans legaturile si cu comunitatea de tango din Bulgaria intr-o perioada, nu o sa uit milonga la care dansam la ora sapte dimineata cu soarele rasarind sus pe cer :) Ce poti sa ne spui despre Lucia, ca organizator? Si despre Milonga pe Timp si Contratimp, milonga regulata in fiecare marti? Cum e sa organizezi un eveniment saptamanal regulat?

Lucia: A fost o perioada cand organizam evenimente mari, de sute de persoane. Cred ca era o pereche de dansatori in care credeam, sau o idée pe care o simteam extraordinara (cum a fost acea serie de evenimente 30Hours Milonga Love) si organizam ceva in jurul ei. Cam toate au iesit frumos.

Milonga pe Timp&Contratimp de marti face 9 ani anul acesta. Cred ca este o continuitate utila pentru comunitate. Se schimba multe lucruri, apar evenimente si oameni noi, dar cred ca e nevoie si de repere, de o permanenta, cred ca tu intelegi foarte bine ce zic. Pentru mine este un soi de ritual. E fascinant sa vad de la un an la altul cum se transforma oamenii in tango, cum apar altii noi, si sa fiu martor-actor la acea energie vie care se creaza intre perechile de dansatori pe pista.

LS: Care crezi ca este ingredientul de succes al unui eveniment de tango?

Lucia: Sunt cateva de baza: sala, muzica, calitatea de gazda si de om a organizatorului, calitatea umana si nivelul de dans(la fel de importante) ale participantilor.

LS: Esti astazi considerata unul dintre DJ-ii reprezentativi ai Bucurestiului, pui muzica de ani de zile la evenimente importante de tango din Bucuresti si din toata tara. Cum ai inceput partea de DJ?

Lucia: Am inceput sa pun muzica la practica regulata pe care o tineam la studioul din Vulturilor 31. Puneam muzica pe care o ascultam si eu care imi placea. Erau zile in care ma obsedau anumite melodii, ca si acum de altfel. Imi amintesc o practica la care am inclus “Una emocion” de Tanturi in toate tandele de tango.  Acum fac ceva mai diferit 

LS: Crezi ca diferenta de timp intre momentul in care ai inceput sa dansezi si cand ai inceput sa pui muzica are vreo importanta ca si DJ? Sau este nerelevanta?

Lucia: Nu cred ca are o mare importanta. Conteaza intensitatea cu care asculti muzica si pasiunea pe care o pui in a descoperi melodii noi. Totusi e important sa fi participat la cateva sute de milongi pentru a intelege dinamica grupului de dansatori si ce nevoie de dans au pe parcursul milongii. Daca aceste sute de milongi le absorbi intr-un an sau cinci, este tot legat de intensitate si pasiune.

LS: Ce te inspira cand pui muzica la o milonga?

Lucia: Starea dansatorilor si a celor care privesc. Daca simt o stare relaxata si energica, inseamna ca am reusit.

LS: Ce poti sa le recomanzi celor care aspira sa puna muzica la milonga?

Lucia: Sa asculte cat mai multa muzica, sa mearga la milongi, sa fie atenti la starea dansatorilor, sa le priveasca fetele.

LS: Esti unul dintre pilonii care, in ciuda vicisitudinilor sortii, sunt inca in picioare in tangoul romanesc cu o activitate neintrerupta in ultimii zece ani. Se poate spune ca esti una dintre persoanele care scrie istorie in tangoul mioritic. Cum vezi tu evolutia tangoului de cand ai inceput sa dansezi pana acum in Bucuresti? Dar in tara, pentru ca a existat un un decalaj la inceput?

Lucia: De acum 12 ani de cand am inceput eu, evolutia este foarte buna. Atunci erau cateva zeci de dansatori in Bucuresti, acum sunt sute. Da, putea fi mai bine, dar putea fi si mai rau. Atunci erau cativa profesori ( 4 sau 5) acum sunt zeci. Nivelul de dans este unul bun, pentru ca-l pot compara cu cel din tarile in care am predat si dansat. (criteriul meu este cel de tango salon, close embrace). Se organizeaza anual 7-8 evenimente mari de tango in Bucuresti cu profesori valorosi. Deci stam bine. In tara, evoluatia este exploziva. De cate ori merg la un eveniment mare organizat in alt oras decat Bucuresti, ma simt ca in alta tara: sunt foarte multi dansatori care apar anual din orasele cu tango activ: Cluj, Timisoara, Iasi, Sibiu, Brasov, Constanta, si altele.

LS: Ai predat si ai dansat la evenimente in Bucuresti si in tara, ce parere ai despre comunitatea de tango din Bucuresti si din Romania la ora actuala? 

Lucia: Cred ca este o comunitate foarte bine informata si selectiva. A avut ocazia sa cunoasca multi profesori si si-a format standard inalte. Este o comunitate entuziasta, destul de activa (sunt persoane care participa la multe evenimente in tara si in afara), cu asteptari pe masura de la profesorii si organizatorii de milonga locali.

LS: Cum vezi tu tangoul romanesc pe termen mediu si lung (5-10 ani)?

Lucia: Si eu sunt foarte curioasa in legatura cu asta. Cred ca va continua sa creasca, poate in ritm mai scazut in Bucuresti (avand in vedere ca sunt mai putine grupe de incepatori ca anii trecuti), si mai alert in tara. Poate va deveni mai variat in stiluri de dans (ar putea ca stilul “open embrace” sa devina mai popular in Bucuresti decat este acum), dar nucleul de tango salon este suficient de puternic incat sa absoarba si persoane care s-ar putea simti atrase de el.

LS: Ce crezi ca ne lipseste in tango in momentul de fata? Ce lucruri avem acum nevoie in tango?

Lucia: Cred ca e nevoie de mai multi profesori buni, pasionati si stabili ca si initiativa, pentru a organiza cursuri de incepatori. Cred ca e nevoie de mai multa modestie si toleranta fata de cei care abia incep sa iasa la milonga. Cred ca e nevoie de un zambet atunci cand privim pe cineva la milonga si din cand in cand sa intrebam persoana care sta langa noi si pe care poate n-o cunoastem “Buna, eu sunt X, cum te simti la milonga?” Uneori uitam ca e atat de important ce se intampla si cum ne simtim intre dansuri.

LS: Care a fost cel mai frumos moment al tau in tango? Dar cel mai greu?

Lucia: Cel mai frumos moment a fost crearea studioului din Vulturilor 31, ca un spatiu in care oamenii veneau intr-un alt “acasa”. Cel mai greu a fost dez-idealizarea lumii de tango. Sa ma explic: apare fenomenul de idealizare atunci cand se atinge o stare cu totul speciala, iar contextul care a creat-o devine magic, supraomenesc. La inceput, am idealizat unii oameni din tango, si cred ca este un fenomen destul de des intalnit si probabil unele persoanele m-au idealizat si pe mine, in rolul de profesor. Apare insa momentul in care cade aceasta perfectiune proiectata, si realizezi ca ai de-a face cu oameni normali, cu vulnerabilitati, asperitati si puncte forte, avand o pasiune comuna: dansul. Acel moment greu mi-a rezultat ulterior extrem de util in a ma raporta la tango, in toata complexitatea lui, intr-un mod realist.

LS: Vrei sa transmiti ceva cititorilor nostri intru tango?

Lucia: Iti spun, draga tanguero, draga tanguera, sa-ti urmezi pasiunea si sa fii deschis/a si prietenos/prietenoasa la milonga. Din cand in cand poti oferi asa din senin cuiva un pahar de vin. Daca-ti vine ideea asta cu mine, sa fie unul rose. Alt lucru ar fi ca am o pagina web noua www.timpsicontratimp.ro pe care voi scrie in blogul meu si impresii despre tango. Tot aici, gasesti prezentat un atelier de explorare personala prin tango “Intimitate si autonomie in relatii”, https://www.facebook.com/events/125192384986959/, in care aduc impreuna tango-ul si psihologia.

LS: Ne poti relata un moment super mega funny din tango, care ti s-a intamplat sau la care ai asistat?

Lucia: Cea mai amuzantă fază rămâne cea din urmă cu 10 ani, petrecută în Buenos Aires. Eram in faza de adictie severa, dansam in fiecare zi 4-5h, pe lângă lecții etc. Ajung la o practică în Buenos Aires deci unde erau câțiva dansatori începători ca si mine. Așteptau timizi sa danseze, unul mai fara initiativa ca altul. După un timp apar 2 bărbați tineri care își schimbă pantofii si incep sa danseze impreuna. Toată suflarea eram cu ochii pe ei. Sacade, ganchos, boleos, colgadas, volcadas, o nebunie. Noi fetele asteptam cu emoție sa fim invitate la dans. După câteva tande in care cei 2 fuseseră showmen.ii de serviciu, apar alți 2 criollos, își schimbă pantofii si incep sa danseze impreuna. Același nivel înalt de tango nuevo, care pentru atunci era a 8.a minune a lumii. Eram cu o tanguera daneză. Ne.am dus la toaletă, ne.am aranjat si parfumat suplimentar si ne.am intors cu un mers mladios neglije studiat la locurile noastre, așteptând invitația de la unul din cei 4 zei criollos ai tangoului. O ora, două, trei. Zeii nu s.au amestecat cu muritorii, au dansat între ei, schimbând din cand in cand rolurile si partenerul. Atunci a fost amar, acum ma amuz copios cand ma gandesc. Si uneori cand vad la milongi persoane de nivel înalt dansând doar între ele, imi vin in minte cei 4 zei neamestecati cu muritorii de rand. Acum cred ca se simțeau nesiguri si aveau mare nevoie de admirația celorlalți...

LS: Lucia, iti multumesc ca ai acceptat aceasta propunere, iti multumesc pentru timpul acordat acestui interviu si iti doresc mult succes si inspiratie in toate proiectele pe care le propui de acum inainte. Eu una, abiea astept sa se reia milonga pe lac!

Lucia: Multumesc mult, Nana, pentru aceste intrebari. Si iti multumesc pentru continuitatea practicii-milonga de sâmbătă, pentru stabilitatea si forța pe care le imprimi in comunitatea de Tango din București și din tara, inclusiv prin scrierea săptămânală a acestui blog. Chapeau bas, tanguera!