Tangoul. Misterul. Arogantul.


Tangoul este ca o noapte cetoasa, laptoasa, care te invaluie, acopera detaliile, potenteaza umbrele si naste halouri in jurul felinarelor. Face ca totul sa para altfel decat este. Tangolul invaluie totul in mister. La milongi credem ca ne cunoastem, pe noi insine sau pe ceilalti, dar si acolo sunt aburi de ceata, care ne dezvaluie, alternand, parti de adevar, acum ceva, alta data altceva de fiecare data acoperindu-se cea ce vazusem data trecuta. Creand un nou mister.

Tangoul prin definitie este nocturn. Iar noaptea dintotdeauna a purtat o amprenta de mister. In mod ciudat, e cumva nelalocul lui sa auzi tango de dimineata, parca nu se potriveste, parca nu este locul lui acolo, insa odata ce cade noaptea, tangoul parca devine mai puternic, mai prezent, mai pregnant, mai rasunator, mai patrunzator.

In tango, cand conexiunea este foarte puternica avem senzatia ca ne cunoastem de o viata. Apoi intervine ratiunea. Si faptele. Ai crezut ca ai prieteni in tango, pana cand faptele si timpul vorbesc de la sine. Si iti dai seama ca ai mai mult decat prieteni, sau ca de fapt nu ti-au fost niciodata prieteni. Ai crezut ce ai simtit. Pentru ca tangoul in ceata lui nocturna, creaza halouri de lumina care nu exista de fapt in jurul felinarului, iar in umbra adanceste profunzimi pe care nu le banuiai.

Avem impresia ca ne cunoastem. La milongi nu. Nu ne cunoastem, nu stim de fapt cine suntem nici noi nici ceilalti. De multe ori dansezi cu persoane a caror nume nu ti-l amintesti a doua zi, dar inca mai simti senzatia dansului. Interactiunea la tango, daca vii doar pentru dans este foarte redusa, nu ai timp sa stai sa cunosti pe nimeni pe indelete. Pe de o parte poate fi frustrant cateodata, pe de alta parte se pastreaza acel mister.

Dansam cu oameni a caror nume daca n-ar fi FB probabil ca nici nu l-am cunoaste si de ce nu, asa cum au marii dansatori de tango, legende ale milongilor, am avea porecle provenite in urma felului in care dansam “El Pulpo” (caracatita), a provenientei “El Chino” (chinezul), “La Turca” (turcoaica), sau a “traducerilor furculision” foarte funny gen “Calamarul si Aparitia” (Jose Almar si Juliana Aparicio), dar dincolo de aceste porecle nu se cunoaste nimic despre noi, cine suntem si ce facem, cu ce ne ocupam viata si cum traim in fiecare zi. Si astfel se pastreaza un mister in jurul fiecaruia, fiecare insa avand o identitate proprie si bine stabilita in tango.

Spuneam in alt articol, ca la tango, ierarhia sociala “conventionala” este data cu totul peste cap. Identitatea construita in viata sociala si profesionala nu se poate echivala in tango (ca un examen la facultate). In general, nu se stie cine ce profesie are, decat in cazul in care doreste sa-si faca lobby personal ca la o conferinta de networking, unde conteaza cel mai mult ce functie ai si cu ce te ocupi, profesia si pozitia din ierarhia profesionala primeaza in acest caz si e de mare cautare - dar acest lucru nu face decat sa-ti stirbeasca din aura de mister.

In tango, valoarea este data de cat de bun dansator esti. Si pe masura ce trec anii, e din ce in ce mai acuta povestea. E din ce in ce mai greu sa urci in aceasta ierarhie. Ca sa fii acolo, trebuie sa dovedesti; sa muncesti; sa castigi respectul si aprecierea celorlati prin consecventa, sudoare si progres. Nu conteaza cine esti si ce faci, poti sa fii in viata sociala si profesionala zeul zeilor, daca la tango sucks, nu are nici cea mai mica valoare. Ca in gastile din cartier din copilarie. Frate, nu conteaza ca esti al lui Ilie, degeaba e tac'tu trilionar in bitcoini, important e cat de tare esti in gasca “asta”. Dansezi bine, esti al nostru.

Ca in orice domeniu, sunt desigur multi care incearca sa sara etape, care incearca sa-si castige o pozitie in ierarhia tangoului nu mai intai ca buni dansatori, ci cu alte activitati conexe tangoului. Incearca sa (se) pacaleasca cu alte tertipuri si dragalasenii, dar nu tin. Nu in ochii multora, mai ales in ochii celor care conteaza. Sunt unii pe care poate nu-i inghite nimeni ca persoana, dar sunt foarte tari in tango. Acestora le tragi o injuratura de mama printre dinti, dar in spatele ei ai un respect si poate o invidie si o admiratie. Si da, nu ai ce sa le reprosezi pentru asta. N-ai nimic de contestat.

Si chiar si aceasta forma de “displacere” le asigura o pozitie in ierarhie si de ce nu, pana la urma un fel de mister. Cum mama ma-sii arogantul ala e asa bun la tango! Poti sa fii arogant cand esti prea bun, desi chiar nu-ti foloseste la nimica. Dar cand esti arogant si obraznic fara o baza solida in spate... este de'a dreptul impotriva ta. De obicei aroganta gratuita si-o ia repede peste bot. De mai multe ori daca nu pricepe din prima. Din principiu. Nu e ceva personal. Nu e nici un mister.






Comentarii

Cautati in acest blog