Cea ce ne deosebeste pe noi oamenii de alte vietuitoare cred ca este limbajul verbal, cel cu cuvinte, propozitii si fraze articulate, prin care putem povesti altora istorii si putem pune in cuvinte imaginatii din capul nostru, simtiri si altele. Si la urma urmei, "mai intai a fost cuvantul", nuh?
Si ca tot veni vorba de imaginatii, sa facem un exercitiu de creativitate si sa ne imaginam o lectie de tango fara absolut nici un cuvant. Fara sa scoatem un cuvant. Nici unul. Mut. Ca filmele mute. Alea cu Stan si bran si cu Charlie Chaplin. Cam ce ar mai ramane? Ar fi ca un joc de mima. Proful ar vorbi pana l-ar durea mainile, incercand sa explice muteste cam care e treaba cu tangoul, cu secventa respectiva, cam cum ar trebui sa fie pe muzica, cum se simte si din ce motive se face asa si nu altfel din rationamente sociale, sau ce alte posibilitati ar mai fi. Eh? Asta da provocare zic eu. Sau poate toata scena ar fi cam ca la teatru? Mh?
Ma intreb cam cati si ce ar intelege?
Ma intreb cam cati si ce ar intelege?
Ne-a dat universul aceasta posibiliatate de a pune in cuvinte si de a transmite foarte repede informatii, analize, istorii, simtiri, prin cuvinte. Acest lucru face foarte rapida comunicarea intr-o lectie de tango. Un om poate sa transmita unui grup de oameni o informatie mult mai repede pe cale verbala. Parabolele, paralelele, glumele, toate descriu in diverse moduri un lucru pentru a-l face mai usor de inteles pentru fiecare in acelas timp.
Desigur, in ipoteza exercitiuluii de mai sus, poti arata o secventa de pasi, muteste, fara explicatii si altii o pot copia ca maimutele, unii mai bine... altii cum pot, dar ca sa faci pe fiecare sa inteleaga care este calitatea miscarilor (calitatea pasului, a rotirii, a imbratisarii) asta ar insemna ca profesorul sa stea cu fiecare in parte sa-l faca sa simta pe propria piele ce inseamna asta si ar dura o eternitate. Rezultatul in acest caz, pentru cei care functioneaza pe feeling ar fi de zece ori mai calitativ instant, insa pentru cei care functioneaza inginereste, ar dura o alta perioada de timp, iar structura orelor ar fii cu totul si cu totul alta.
Am citit relativ recent, o scriere, de cineva de pe la Bacau, (ceva cu un caine si un batz), in care se punea foarte frumos in cuvinte ceea ce a inteles persoana respectiva despre cum se danseaza tangoul, din punct de vedere al follower-ului, tehnic si social. Erau foarte multe asocieri cu alte lucruri din viata cotidiana, pentru a ilustra lucruri din tango.
Astfel, orice parabola, orice asociere, orice paralela, orice gluma cu lucruri foarte cunoscute este de mare ajutor pentru a face inteleasa cat mai bine o informatie pentru a dansa tango. Orice poveste despre tango, orice fapt istoric, toate vin sa contureze si sa largeasca orizontul atat de larg al tangoului.
Experienta proprie in tango este desigur cea mai importanta, pentru ca numai rezultatul experientei proprii este asimilat. Pana sa gusti o lamaie, iti poate povesti oricine ca e acra, dar pana nu ai simtit-o pe limba nu stii cum e; insa, dupa ce ai simtit, poti spune, aham, asta e acra! Dar daca nu-ti zicea nimeni ca asta e acra? Ce mai ziceai? Ce mama ma-sii e dracovenia asta? Ai fi stiut s-o categorisesti ca "acra"?
Toata vorbaria asta despre tango, la ore, pe net, in note, articole, povestiri intre noi la o milonga, toate aceste vorbe eu le numesc “filozofie” si daca ne uitam putin in Dex, nu cred ca ma duc prea rau in balarii:
FILOZOFÍE, filozofii, s. f. 1. Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe. 3. (Rar) Atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.[1]
Sau ni se pare ca tangoul e lucru usor de facut, sau o problema usor de rezolvat? Unii intra in ea si nu reusesc s-o mai desluseasca niciodata ;)
Si mi se pare important sa vorbim, sa ascultam, sa citim despre tango, pentru ca ne putem lamuri multe chestii, putem intelege mai curand si mai adanc multe lucruri. Doar dansand si atat cred ca ar fii de o mie de ori mai greu de inteles, iar directia ar putea fi repede scapata de sub control. De cate ori nu vi s-a intamplat sa auziti ceva la un curs/seminar si apoi, dupa sase luni sau doi ani sa ai o revelatie, sa-ti lipesti singur o palma peste frunte si sa zici... aaaaahhhhh, asta vroia sa zica ala atunci!!!
Ultimul seminar al lui Sebastian Jimenes la Bucuresti a fost ca la scolile din antichitate, toti elevii asezati roata in jurul oratorului, am intrebat si am primit raspunsuri despre tango timp de o ora si jumatate. Am filozofat pe marginea tangoului? Am aflat (sau ne-am confirmat) lucruri pe care daca toata comunitatea de tango le-ar cunoaste, le-ar intelege sensul si toti le-am aplica, ar fi un salt calitativ semnificativ pentru noi toti. Rezumat in doua cuvinte: simplitate, respect.
Si mai e vorba aia cu sa faci ce zice popa nu ce face popa ;)
Comentarii