Tangoul, privata si festivalul.

Am auzit o chestie odata, cum ca in ajunul unui mare festival, sa te duci sa iei private. Da zic? Si la ce ti-ar folosi? Pai cum la ce? Sa fii mai pregatit, mai in forma pentru dans. Aham zic, p'asta chiar ca n-o stiam! :)) Am stat, m-am gandit, am intors-o pe toate partile si tot cu virgula mi-a dat:

• unu la mana: intr-o lectie privata unu la unu, iti iei informatii strict pe ce ai tu nevoie sa imbunatatesti, apuci sa te dumiresti cam unde trebui sa ajungi, dupa care urmeaza luni de zile de lucru, practica serioasa si temeinica ca sa incorporezi UN singur lucru in dansul tau curent.
  
• doi la mana, din momentul in care incepi sa incorporezi lucruri noi in dans, se strica dansul vechi dupa care incepi inglobezi noile lucruri, deci , practic, pentru ingineri cu reprezentare grafica, daca pornesti din punctul zero la privata, urmeaza o perioada de scadere la minus doi-cinci, dupa care urmeaza panta crescatoare la plus cinci, zece, cinsprezece, etc.. Toti care am trecut pe la un calup de seminarii de week-end si am luat treaba in serios am simtit pe pielea noastra cum ni s-a demontat tangoul in bucatele ca apoi sa il re-montam intr-o noua forma up-gradata. Dar in timp. Nimic nu s-a intamplat pocnind din degete.
  
• Trei la mana, cum am tot repetat, corpul are nevoie de timp sa proceseze informatia din cap, sa repete miscarea de nenumarate ori pana s-o “performeze” ca pe orice alta miscare naturala cu care este deja obistnuit. I-a sa ne gandim cam cat timp ii ia unui copil mic sa invete sa merga fara sa se tina de nimic? Cateva luni? Este cam acelas lucru cu orice lucru nou in tango.

Acum daca aunam unu + doi + trei, mi se pare cea mai nesabuita ideie sa te apuci sa iei ore private inainte de un festival/maraton. E ca si cum ai vrea sa ingrasi porcu' in ajun. Si in cel mai fericit caz o sa-ti dai cu stangu' in dreptu' chiar la festival.

In plus nu pricep de ce ai lua private “pregatitoare” cand festivalul este tocmai o ocazie in care sa participi la multe ore cu profesori superi tari alesi pe spranceana, adusi din tarile calde. Daca tot vrei sa spanzuri niste bani pe tango, mai repede iti iei ore private cu profii care vin sa predea la festival. Desi, din experienta mea, ce spun oamenii la ore private spun si la seminariile de grup, ba mai mult, pentru ca seminariile se desfasoara pe un timp mai lung, acea informatie este mult mai pe larg abordata, cu exercitii suplimnetare si timp de lucru prelungit.

O alta chestiune, pe care am orservat-o din 2010 incoace si care pot spune ca m-a descumpanit cumva. Oameni pe care nu-i prea vezi la cursuri regulate in timpul anului vin doar la seminarii cu “maestri argentinieni”. Bun, minunat, de exceptie ca inveti de la cei mai buni, dar si aici sunt plusuri si minusuri.

• unu la mana, daca nu esti obisnuit sa mergi la cursuri, iar creierul nu are antrenament sa proceseze informatia, pierzi foarte multe informatii, pentru ca informatiile curg pur si simplu pe langa tine, pentru ca nu esti pregatit sa le vezi, pentru ca nu au o baza pe care sa se aseze.
  
• doi la mana corpul nu este antrenat sa “munceasca” in ritmul in care se lucreaza la ore, iar dupa ce s-a trecut de trei nivele de exercitii, deja de la al patrulea nivel nu mai faci fata, nu-ti mai iese nimic si le faci pe toate varza si te mai si frustrezi si ii tii si pe altii in loc.
  
• trei la mana, pui intrebari despre lucruri pe care daca ai fi mers la ore pe tot parcursul anului, ai fi avut deja raspunsul si nu ai mai fi tinut o clasa intreaga in loc sa te lamuresti tu pe teme care nu au nici o legatura cu ce se preda in acel moment.
  
• patru la mana, nivelul general al seminariilor ar fi mai ridicat, pentru ca profii invitati ar avea cu cine sa lucreze in mod omogen si nu ar mai trebui sa coboare nivelul ca sa se adapteze la nivelul general. Aici toti am avea de castigat mai mult de la acesti maestri pe care i-am putea “exploata” la maxim.
  
• cinci la mana, de ce sa platesti 25 eur pe un seminar ca sa-ti iei o informatie pe care poti s-o aflii la un pret decent la ore regulate saptamanale?
  
• sase la mana: nu poti sa-i zici profului la seminar (campion mondial) ca de ce nu ti-a zis cutare lucru, cand tu ai pretentia ca dansezi de cativa ani... ca pot si eu sa te intreb: dar tu de ce nu stiai lucru asta de baza pana acum?

Cu alte cuvinte, foarte pozitiv spus lucrurile de mai sus: avem profesori autohtoni foarte buni, campioni, antrenati cu campioni mondiali, harsiti pe la seminarii cu toate vedetele posibile care au trecut pe la noi prin tara, iar participarea la cursuri saptamanale, regulat, iti da ocazia sa aflii foarte multa informatie, la un pret decent, in ritm normal, cu o crestere firesca, fara zdruncinaturi in ale tangoului. Refuz sa cred ca daca mergi regulat la ore in 3-4 ani nu ajungi in posesia unui bagaj vast de informatii care sa-ti asigure un dans bun pe care sa-l imbunatatesti semnificativ cu un seminar punctual la cateva luni. Un antrenament constant, al creierului si al mintii o sa fie in avantajul tuturor; si al tau si al partenerilor cu care lucrezi la seminar si al intregii clase ca nivel general. Vei putea asimila mai multa informatie pentru ca ai deja o baza pe care se pot sedimenta noi lucruri, in cap si-n corp, o sa ai mai multa usurinta. Abia atunci chiar merita si poti profita la maxim de un seminar cu profi internationali. In caz contrar, sincer, dai banii degeaba, nu te alegi cu nimic in dans, dar ai poza de grup cu “vedeta” ;)