Tango – Is not about you. Is about you.

Mare mi-a fost uimirea, in urma unui compliment pe care l-am auzit in lumea tangoului, sa realizez - lucru pe care probabil nu am vrut sa-l recunosc si de care m-am tot ferit, desi era evident cat un elefant intr-o camera mica - ca in tango, in fond, nu este vorba despre cealalta persoana cu care dansezi... nici pe de parte, nici pomeneala! Este vorba despre tine. Adica daca cineva danseaza cu tine, este pentru ca acea persoana se simte intr-un anumit fel atunci cand danseaza cu tine. Adica, in fond, nu este vorba despre tine, ci despre cealalta persoana! Adica acelasi lucru vazut din cealalta perspectiva. A celuilalt. In raport cu tine.

Este ca in viata. Iti place compania cuiva, pentru ca tu te simti bine in compania persoanei respective. Iti place sa vorbesti cu cineva, pentru tu te simti bine vorbind cu persoana respectiva. Vice versa, in oglinda este fix acelasi lucru. Cuiva ii place sa danseze cu tine pentru se simte intr-un anumit fel cand danseaza cu tine. Pana la urma, in tango – posibil ca si in viata – este vorba despre fiecare, persona insusi in functie de interactiunile pe care le are. Unii scot ce e mai bun din tine, altii ce e mai rau. Nah!

N-am inteles niciodata de ce se agita toate felele alea la aeroporturi, la concerte si sar in sus si plang si isi smulg parul din cap strigand si fluturand din maini disperate “Michael, Michael !!!”... Asa cum nu pricep nici de ce multe ar lesina daca le-ar saruta Brad Pitt. Adica ce senzatii neobisnuite le poate da un sarut? De ce doar daca persoana e faimos/oasa e mai savuros? Si nu pricep nici de ce multi barbati s-ar purta ca niste cocosi daca ar avea-o pe Angelina Jolie la brat. Cu ce ar fi ei insisi mai breji doar ca Jolie e alaturi de ei? Am convingerea - si certitudinea - ca exista muritori de rand, nefaimosi care ar putea saruta si ar putea sta la bratz chiar mai bine decat aceste doua vedete... si cu toate acestea oamenii viseaza vise cu ochii deschisi. Si isi creaza asteptari.

Ca sa traduc pe limba dansatorilor de tango ce vreau sa zic cu aceasta parabola, este exact ca atunci cand domnitele de la o milonga isi doresc sa fie dansate de Javeir Rodriguez sau de Chicho si de Carlitos, Veron, etc. Pe cealalta parte a salii avem domnii care isi doresc sa danseze cu Noelii, cu Juane Sepulvede si cu Mariane Montes, dive si celebritati. Adica oamenii doresc sa fie bagati in seama de celebritati. De ce? (nu-i luam aici in seama pe hater-i care zic ca strugurii sunt acrii)

De ce faima unui actor renumit sau a unui dansator renumit atrage dupa sine dorinta oamenilor de a avea o experienta cu acea persoana? Simplul fapt ca au dat mana cu Regele, este pentru unii o mare onoare, dar asta nu o sa le schimbe nici soarta, nici naravul, nici caracterul, nici nivelul de trai, nici statutul, niciodata. Experienta interioara o sa fie extraordinara si iesita din comun cu siguranta sau probabil, pentru ca in relatia cu o persoana pe care o punem pe un piedestal ne simtim mai buni, mai altruisi, mai intelegatori, mai nobili, mai generosi, mai demni de noi insine, etc. Avem senzatia ca interferand cu acea persoana noi insine ne ridicam la nivelul piedestalului pe care i-am urcat pe ceilalti. Deci, pana la urma este vorba despre ce simtim noi in relatie cu altii, nu este vorba despre ceilalti efectiv.

Nu poti sa zici Wooooowww, ce bine m-am simtit intr-un singur sarut cu Brad Pitt pentru ca il apreciezi pentru actorul bun care este, ca stie sa faca cea mai minunata omleta, sau ca stii sa apreciezi toate calitatile lui, pentru ca a muncit din greu sa ajunga actorul faimos care este acum si apreciezi toate lucrurile marunte legate de el. Nu, pentru ca in realitate habar n-ai cine e si ce face de fapt Brad ! So, is all in your head. Asa cum nu inteleg de ce unele doamne sunt date pe spate de dansatorii cei mai buni sau dansatori celebri si stramba din nas la autohtoni. Cred ca e mai mult chestia ca dansand cu ea a bagat-o in seama cineva mai sus decat ea (in capul ei) si nu neaparat ca mmmmvvvaaaiii ce bine a dansat neaparat. Nu era vorba despre el pana la urma, ci despre ea. :))

Ne uitam tot timpul mai sus, lucru care e bun, daca ne face sa si progresam ca sa ajungem la acel nivel, dar ne dorim cateodata lucruri fantasmagorice, fara sa depunem nici un efort in acel sens. Atata timp cat faima si recunoasterea si notorietatea nu sunt molipsitoare si nu se iau doar prin simpla atingere, putem sa visam cu ochii deschisi la luna de pe cer.

Poti avea luna de pe cer dansand si cu un/o muritor/oare; pentru ca in fond si in tango, este vorba despre tine cum te simti tu cu dansul tau. Daca ai muncit si ti-ai ridicat nivelul de dans pe cont propriu, nu va fi nevoie sa vina Brat Pitt sau Angelina Jolie sa danseze tanda vietii cu tine, o poti avea oricand, cu oricine. Pentru ca vei fi deschis oamenilor de langa tine cand nu vei mai avea ochii tintiti numai pe divi si dive. Si vei fii prezent cu adevarat in dans.

De multe ori avem nevoie de validarea celorlalti ca se ne simtim noi bine cu noi insine. Faptul ca ai dansat cu o celebritate nu o sa-ti aduca faima. De multe ori faptul ca apartinem sau reusim sa ne integram unui grup ne face sa ne simtim mai buni, ca dansam mai bine, e perceptia despre noi insine, nu neaparat si realitatea. Pe la toate maratoanele, festivalurile, in toate comunitatile, exista grupuri elitiste. Unii sunt aroganti de-a dreptul. Dansand cu cei buni iti poti ridica nivelul de dans mai repede se zice, dar ca sa ajungi bun dansator tre' sa mai si pui osu' la treaba. Poti sa gravitezi ca un satelit in jurul mesei profesorilor, pana la urma poate o sa te si invite la masa lor, dar stii ce? Asta nu o sa-ti schimbe instant calitatea dansului, garantat.

Concentrandu-te pe ridicarea proprilui nivel de dans, in ritm propriu, fiecare cum poate, te poti bucura de drumul prin tango. Te poti bucura de fiecare tanda cu parteneri de acelas nivel cu tine, poti ajunge in cativa ani, sa te bucuri de dansuri minunate cu oameni cu care ati crescut impreuna, luna de pe cer cu muritori din generatia ta... sau fara sa faci nimic poti visa soarele care nu o sa danseze niciodata cu tine. Asteptarile, alegerea si visul iti apartin. Stiti bancul cu visul, nu?

Ar fi de preferat sa fii in primul rand multumit/a tu de dansul tau cu tine si apoi daca mai vin si altii sa-ti zica, “bah, misto treaba ai facut”, sa-ti confirmi ca e de bine si ca esti pe drumul cel bun, ca poti sa continui in directia buna, dar sa nu depinzi de asta. Sa nu trebuiasca sa vina B.P si A.J ca sa te simti bine intr-o tanda.

Si ca bonus, bancul cu "visul":
Doua prietene se intalnesc la o cafea si una foarte entuziasmata catre cealalta:
 - Vai, draga mea, sa-ti povestesc ce am visat! Se facea ca eram asa pe o pajiste verde cu multe flori colorate, era soarele sus pe cer si adia usor vantul, iar in zare se vede un punct mic si negru, care se apropia, din ce in ce mai mult..
 - Si,si?
 - Si pe masura ce se apropia mi-am dat deama ca era un cavaler calare pe un cal alb, cu o mantie care flutura in goana calului...
 - Siii?
 - Si in goana calului ma ia pe sus calare pe cal si galopeaza asa cu mine, iar in fata se vedea un turn de piatra..
 - Siii?
 - Si ajungem la poalele turnului, descaleca, ma ia in brate, urca toate trepte cu mine in brate  pana in varful turnului unde izbeste usa de perete, ma arunca in pat si incepe sa ma sarute ... iar eu strigam , Nu-nu-nuuuu, la care el se retrage trei pasi in spate, face o reverenta si zice: "Cum doriti doamna, e visul dumneavoastra!"...