In urma cu cateva zile s-au implinit 17 ani de cand m-am intalnit cu dansul. Nu cel in care ne batzaiam de pe un picior pe altul in discoteci, asta face cam toata lumea, nu, dansul care este invatat metodic, la cursuri, regulate, saptamanale. A fost o zi care mi-a schimbat viata. Nu stiu cum ar fi aratat viata mea acum fara acel moment in care am hotarat ca vreau sa iau lectiile de dans. M-am dus la cursuri fara nimeni altcineva, nu am incercat sa iau pe nimeni cu mine, nu am tras de nimeni, m-am dus eu. Pentru mine. Am facut-o pur si simplu. Si abiea asteptam sa fac asta.
In urma cu vreo zece ani ma duceam sa mananc singura in pauza de masa. Daca sa alatura cineva bine, daca nu iara bine. N-aveam o problema. O colega ma intreba, cum pot sa fac asta? Adica ce? Adica sa te asezi singura la masa. Pai uite asa. Te duci, te asezi, mananci. Nu inteleg intrebarea. (si inca nu existau telefoanele destepte)
O alta colega imi zicea zilele trecute, ca daca merg la masa s-o iau si pe ea ca nu-i place sa manance singura. Am tot observat ca oamenii de duc cam cate doi-trei-patru sa ia masa in pauza de pranz. Rareori cate un speriat singur la masa.
Stiu oameni care se dau cu bicicleta singuri, se duc la teatru singuri, mananca intr-un restaurant singuri si n-au o problema cu asta. Sincer, intre noi fie vorba, decat compania cuiva care vorbeste mult si tare si fara rost, pe subiecte total neinteresante si care vede numai lucrurile rele si urate, small-talk, si care face doar zgomot, mai bine lipsa. Nu mai bine te bucuri tu in liniste, fara nimeni care sa te bruieze, de o ciorba fierbinte asezonata cu un articol depre tango sau un video cu un show misto?
Apoi aud de o gramda de alte persoane, care ar vrea sa vina sa vada cam cum e tangoul, sa vada o milonga, o practica, sau sa participe la un curs, dar care nu vin daca nu mai iau pe inca cineva, adica tot timpul trebuie sa vina la tango cu cineva, cum sa vina singuri/e? Cei care au curaj sa vina de unii singuri cred ca vor avea curaj si mai departe pe drumul tangoului.
Si
apoi, daca sa zicem ca pleci intr-o delegatie de lucru intr-un oras
unde nu cunosti pe nimeni, dar se danseaza tango. Ce faci? Stai inchis in camera si nu vizitezi nimic din orasul respectiv ca nu vine nimeni cu tine? Stai inchis
in camera de hotel ca nu vine si receptionista la milonga cu tine?
Tangoul te obliga cumva sa faci cumva sa-ti depasesti niste limite,
niste preconceptii si sa ajungi sa faci ceva ce nici cu gandul n-ai
gandit ca vei putea face vreodata, ca de exemplu sa dansezi tanda vietii
cu un strain, intr-o milonga unde nu cunosti pe nimeni, intr-o tara
departe de casa, unde nu ai mai fost niciodata.
Imi aduc aminte de prima mea lectie privata in 2007 cu Ney si Jen, mi-au tremurat genunchi de cu o ora inaite si inca o ora dupa ce s-a terminat lectia privata. Toti avem cateodata nevoie de curaj sa facem cate un lucru. In tango, ca follower iti trebuie ceva curaj pentru o volcada sau o colgada...
Si sincer ii apreciez pe cei care au curaj sa faca lucruri. In tango, ii apreciez pe leaderii care isi asuma riscul de a fi refuzati. Un refuz pentru un leader poate fi o mare trauma. Iar tangoul cred ca ii antreneaza pe oameni, mai ales pe leaderi, sa invinga teama refuzului. Unii oameni au nevoie de curaj sa ia o femeie in brate, sau un barbat necunoscut in brate. Ca leader trebuie sa ai curaj si incredere ca nu esti ridicol, cel putin la inceput, pana inveti cum sa conduci/ sa dansezi tango. Sunt multe lucruri in tango in care trebuie sa-ti faci curaj.
Acesta este unul din lucrurile pe care m-a invatat tangoul. Sa am curaj sa fac lucruri marunte, care pot parea cel putin ciudate, pe cont propriu, gen sa mananci singur/a la un restaurant, sa mergi de unul/una singur/a la milonga. Daca vroiam sa dansez trebuia sa merg indiferent daca altii mai vroiau sau nu sa vina cu mine.
De multe ori, fratii, familia, prietenii nu pot intelege necesitatea si dorinta noastra de a face anumite lucruri care chiar ne hranesc sufletul, care ne aduc bucurie in viata, si atunci trebuie sa treci peste mai multe bariere. Sa te depasesti. Iar curajul si increderea acumulate in dans sa le folosesti mai apoi si in alte zone ale vietii. Depinde cat de tare iti doresti un lucru. Tangoul a meritat, din plin.
Comentarii