O lectie privata de tango

Foto: Pexels

Diferentele intre o lectie privata de tango si o lectie de tango de grup sunt mai multe. In primul rand o lectie privata adica un elev sau un cuplu, si un profesor sau un cuplu de profesori – depinde de caz – ar trebui sa se axeze pe lucrurile de care elevul/cuplul are nevoie in acel moment. Nu neaparat pe lucrurile pe care le vrea elevul. Adica poate el sa vrea gancho volcadat, dar daca n-are nici cea mai vaga ideie de axe, posturi, centre de greutate si imbratisare (in principal lucrurile de baza) poa' sa vrea el ce-o vrea, ca n-o sa-i iasa nici dupca cinci private la rand. Ca n-are cum. E simplu.

In cazul unei ore singulare (care nu se poate repeta in mod constant si regulat pe o durata mai lunga de timp) in general, un prof' cinstit intreba ce isi doreste elevul evident, face doua melodii de incalzire in care evalueaza practic care este nivelul elevului si ce are nevoie, apoi pot stabili de comun acord pe ce urmeaza sa lucreze impreuna pentru a obtine un rezultat.

Cele mai reusite ore private cu profesorii argentinieni (care au tot venit pe la noi pentru seminarii festivaluri etc) au fost acelea in care ei mi-au evaluat dansul si mi-au zis punctele in care aveam nevoie sa fac lucrurile mai bine sau in alt fel.

Incepeam sa lucram pe un lucru, imi spuneau ce si cum sa fac, imi dadeau feed-back, si cand il simteau ca este cat de cat stabilizat, treceam la urmatoarul lucru. Si tot asa. Parerea mea este ca cea mai eficienta formula de lucru este in trei. Adica un cuplu si un elev. In acest fel poti obtine informatii din doua parti si ca leader si ca follower; unul din profesori va dansa cu tine si iti va da informatii dinauntru, din “cum se simte”, iar celalalt iti va da informatii pentru a regla “ce se vede” dinafara. Astfel beneficiezi de o experienta si un feedback de la ambii profesori. Mi se pare varianta cea mai eficienta.

In momentul in care te duci cu partenerul tau obisnuit cei doi profesori vor trebui sa regleze lucruri la amandoi, deci lucrurile se vor injumatatii. Iar in cazul in care diferentele de nivel sunt mari intre parteneri, profii se vor concentra pe cel cu nivel mai scazut ca sa-l poata aduce la un nivel la care si celalalt partener poate lucra... deci se pierde si mai mult timp, unul dintre parteneri fiind in dezavantaj major. Mai bine te duci singur/a, ca sa pui lucruri la punct de care TU ai nevoie. Suntem diferiti si evoluam diferit, asa ca avem nevoie de lururi diferite pentru a merge inainte.

E foarte solicitant sa fii atent si sa lucrezi efectiv 60 minute fara oprire. Si pentru minte si pentru corp. E munca unu la unu. Nu e ca la lectiile de grup unde se explica o chestie apoi toata lumea mai lucra sau nu, sau mai ia o pauza sau mai sta. Nu. La privata pui osul la treaba, activ, toata ora. Ca nu poti sa-ti bati joc nici de munca profilor care se straduie cu tine, nici de banii tai. Asa ca du-te odihnit/a, mancat/a, energizat/a. Profita la maxim de tot ce vei primi.

Si foarte important, cand ai iesit din clasa, in clipa aia, pune-te jos si scrie tot ce ti-au zis. Tot. Absolut tot. In orice ordine iti vine in minte. Pentru ca urmatoarele luni vei avea de lucru daca vrei sa incorporezi pe termen lung in dansul tau ce ai primit la ora privata. Scrie in telefon, scrie pe tableta, scrie intr-o agenda, int-un caiet, pe un servetel, pe hartia igienica, direct pe piele, pe mana, pe picior, pe pantalon, pe tricou, pe fusta, nu conteaza pe ce. Scrie! Ca pana ajungi acasa uiti 30% pe drum.

Niste profesori buni o sa te faca sa pleci din clasa cu lectia inteleasa, urmand ca tu sa exersezi acele lucruri pana cand corpul le va putea face in mod fluent, si un alt factor cu care e important sa pleci de acolo este increderea ca poti, ca esti pe drumul cel bun, si cel mai important, entuziasmul! Sa pleci cu entuziasm de la ora. Nimeni nu are nici un drept sa-ti “omoare”/distruga tangoul. Nimeni. Niste profesori buni scot din mainile lor niste dansatori mai buni decat sunt ei insisi. Nu distrug bucuria si dorinta dansului elevilor.

Nu zic nici sa pleci de la ora crezand ca esti deja Dumnezeul Tangoului, nici asa. Am plecat odata de la o lectie privata intr-un fel dezamagita, pentru ca ma asteptasem ca oamenii aceia sa-mi desfinteze tot, si ma asteptam ca ei sa-mi arate ca trebuie s-o iau de la capat, insa nu. Ce faceam eu era ok, asa ziceau ei, chiar apreciau... ma asteptasem la un dezastru, dar nu fusese cazul, si am plecat de acolo cu cateva foi de caiet cu lucruri pe care sa le fac in continuare, ceea ce mi-a dat un sentiment de multumire, si o bucurie in perspectiva.

Trebuie insa facuta distincita intre ore private regulate si o lectie privata “one time only”. Cred ca orele punctuale din cand in cand sunt mai bune, pentru ca te obliga ca ulterior sa muncesti singur/a sa iti cresti tangoul, sa iti asumi responsabilitatea, si sa dai timp corpului sa preia si sa incorporeze informatia, in ritm propriu si natural. In orele private regulate, e ca si cum ti-ai plati un dansator mai bun sa danseze cu tine, moment in care tu nu mai muncesti activ nici cu mintea, nici cu corpul, plasezi toata responsabilitatea dansului tau in cealalta persoana. Iar graficul cresterii este astfel mult mai scazut. Iti zici “lasa ca eu sunt bun/a ca iau ore private” si te pui pe tanjala, fata de cazul in care trebui sa tragi in orice conditii cu orice partener, in fiecare dans si in fiecare tanda, sa faci ce ai invatat in acele 60 minute, o data sau de doua sau de trei ori pe an.

Daca orele private regulate ar fi la fel de incarcate ca o ora “one time only”, creierul s-ar scurcircuita si cu siguranta nici corpul n-ar putea prelua atata informatie, asa ca mai bine iti salvezi timpul si banii pentru orele de grup cu un ritm normal de invatare adaptat tuturor. Sau poti sa iti iei un/o coleg/a de calsa si sa mergeti sa practicati 2-3 ore de doua ori pe saptamana; un astfel de antrenament e mult mai eficace, mai fun si mai ieftin. La urma urmei, genoflexiunile si abdomenele la sala trebuie sa le faci tu, nu antrenorul tau, nu?

Daca recomand orele private? Da, clar.
Dar moderat, din cand in cand, nu in exces.
Ca daca faci private fara numar cu mari maestri si nu vad nici un progres, poate ar trebui sa te apuci de alt dans... ?

Unii se intreaba daca e ok sa iei lectii private prea timpuriu, adica dupa cateva luni de tango. Sau altii isi subestimeaza dansul si cred ca dupa niste ani de tango nu-si pot permite sa piarda vremea unor profesori buni pentru ca ei se simt inca nepregatiti. Nu conteaza nivelul. Daca iti plac profesorii respectivi la nebunie, daca ii apreciezi si vrei sa inveti de la cei mai buni, du-te fara sa te gandesti de doua ori, mergi pe feeling. Oricare ar fi nivelul tau acum, infuzia pe care o vei primi de la ei iti va calauzi urmatoarele luni de dans, vei mai pune niste caramizi pe care vei construi mai departe! Go for it!



Comentarii

Cautati in acest blog