M-am plictisit eu de cate ori am spus sau am scris ca la inceput, la cursurile de tango (si nu numai in tango, cred ca in orice alt domeniu care implica miscare fizica) copiem ca niste maimute tot ceea ce fac instructorii. Este prima forma prin care preluam miscari. Nu intelegem noi foarte bine, nici nu simtitm ce se intampla, dar cu chiu cu vai ajungem sa reproducem cat de cat miscarea pe care o vedem. Este firesc si este normal. Ar fi anormal daca cineva la inceput de drum ar face mai bine ca profu'! :))
Pana sa ajungem sa interactionam direct cu persoana care preda, pana sa ajungem sa pricepem si sa apreciem metoda didactica, pana sa ajungem sa pricepem tehnica si sa deslusim filozofia, primul impact, cel vizual este cel care lasa amprenta.
Nu degeaba cand vrei sa atragi/motivezi niste oameni in tango, la inceputul orei demonstrative se face un dans... demostrativ. Sau pentru promovarea unor cursuri de incepatori se fac niste dansuri demostrative intr-un mall cu pretextul ocaziilor de ziua indragostitilor, ziua internationala a tangoului, 8 martie, etc. Intai muzica atrage oamenii, apoi dansul ii vrajeste... sau nu. Cu tangoul e usor sa vrajesti, ca deja “pietonii” (cei care nu danseaza tango) au filme kinky in cap, sunt deja gata vrajiti in capul lor, imaginea doar le confirma imaginatia.
Revenind la subiect, cei care sunt in fata noastra (instructori/profesori) devin un model pe care ne chinuim sa-l reproducem cat mai bine - dar pana nu trecem prin niste etape de intelegere si asimilare, nu reusim mare lucru. Acelas rol il au si demonstratiile de la seminarii si festivaluri, ne arata cum danseaza cei care ne invata pe noi, ca sa ne dorim si noi sa dansam ca ei, sa mergem la cursurile lor. Sa ne inspire, sa ne dorim sa devenim la fel de buni ca ei sau de ce nu, chiar mai buni.
De ce ne uitam la video-uri pe youtube? Doar din simpla placere? Sau ca sa vedem ce fac si altii si sa invatam ce posibilitati avem ca sa dansam noi mai cu motz? Invatam din ceea ce vedem. Si dupa vizionarea unor tone de video incepem sa avem preferinte si sa exclamam entuziasmati: uite asa vreau si eu sa dansez, ca el/ea! Adica ne alegem niste modele. Constient sau inconstient.
E important sa ai un model (poate chiar mai multe), devine ca o tinta, pentru ca in acel moment stii in ce directie te indrepti si ce vrei sa faci. Si apoi, intuitiv incepi sa-ti cauti calea, iar atunci este momentul in care incepi sa progresezi. “Furand” tangoul de la cei pe care ii admiri, pare mult mai valoros, si este, pentru ca vei pune in practica, poate chiar mai mult decat daca l-ai “cumpara” la un seminar.
In 2006-2007 primul model pentru mine in tango a fost Jennifer Bratt, pentru ca am vazut-o in realitate cum intindea piciorul si cum se misca in bratele lui Ney, cum intra in imbratisare. Ca ea vroiam sa dansez. Apoi au mai aparut si alte modele, pe care le-am vazut in carne si oase, nu pe youtube. E interesant ca cel putin la mine a functionat un model care era viu, palpabil, pe care puteam sa pun mana, nu modele “electronice” vazute doar in filme. Un suflet care respira in aceeasi incapere cu noi.
Un alt aspect interesant a fost ca mi-am ales modele persoane care aveau o constructie corporala similara cu a mea. Poate este ceva firesc, ca tindem sa placem persoane cu care ne asemanam. Mi-am zis ca daca ea e construita ca si mine si arata intr-un fel fabulos cand danseaza, am sanse sa pot si eu sa fac la fel.
E adevarat ca aceeasi miscare arata diferit pe schelete si constructii corporale diferite, asadar, daca gasesti pe cineva care are aceeasi corpolenta ca si tine si iti place cum danseaza ai mari sanse sa poti reproduce intr-o forma apropiata cu corpul tau ce face acea persoana in dans. Mai toti profesorii predau in clasa ce danseaza ei, cum fac ei, si cum gandesc ei miscarea. Atentie insa sa nu ajungi clona fidela a modelului ales, nu e o afacere. Ia-ti ce ti se potriveste tie.
Asadar, daca inca nu aveti un model in tango, incercati de gasiti unul care sa va inspire si sa va motiveze; domnii invata cel mai bine de la leaderi, doamnele invata cel mai bine de la un follower... ca si in viata, fetele invata de la mame, baietii invata de la tati... e in firea lucrurilor :) Apoi mergeti si invatati, studiati cu acea persoana care va place cum danseaza. Cand iti place ceva nici nu simti ca inveti, sau esti ca un burete care absoarbe tot si apoi te trezesti ca chiar ai dobandit acele lucruri pe care ti le doreai in dansul tau.
Acum mai exista si profesori care una danseaza si alta predau, adica profesori care sunt foarte buni ca profesori, dar a caror dans sa nu-ti placa, dar de la care chiar ai ce invata, si mai exista si profesori care danseaza de rup gura targului, dar cand vine vorba de predat sunt praf. Dar acestea sunt lucruri pe care le descoperi pe parcurs din experienta proprie si din ce vorbeste gura lumii.
Comentarii