La multe cursuri, profii ne predau tangoul folosind comparatii cu lucruri sau cu situatii din viata pentru a ne transmite cat mai plastic, mai colorat, mai nuantat, anumite lucruri din tango pentru a fi intelese cat mai bine. Folosim metafore pentru a patrunde intelesul si profunzimile tangoului, asociem ceva deja cunoscut din viata reala cu ceva din tango si astfel reusim sa pricepem cam cum stau lucrurile in tango.
Intotdeauna am stiut ca exista o legatura intre viata si tango, dar nu reuseam sa o vad. La inceput imi prea ca tangoul si viata erau doua lumi paralele, care nu se intersectau, care nu aveau nici o legatura. Doua linii paralele, care duceau chiar la o scindare a propriei persoane. O persoana din societatea care ne inconjoara, care se comporta conform normelor, cutumelor si cerintelor sociale, si o alta, alta persoana, care se isi traia simtamintele interioare si se manifesta conform lumii interioare atunci cand trecea in lumea tangoului.
Pentru unii dintre noi, tangoul este, sau a fost, o lume mai mica in care: am fost acceptati asa cum ne simtim noi; unii am devenit vizibili, pentru noi insine sau pentru ceilalti; ne-am dat frau liber creativitatii; am fost ascultati sau i-am ascultat pe altii; am invatat lucuri noi... despre noi si despre altii; ne-am cunoscut corpul nostru si pe al altora; ne-am dat voie sa simtim; am coborat bariere; am explorat necunoscuturi; am invatat sa ne exprimam; am invatat sa ne miscam; am invatat sa actionam; am devenit mai curajosi; am descoperit viata si lumea altfel. Lista nu se opreste aici. Iar tangoul a fost doar un vehicol in toate aceste lucruri. Un simplu instrument. Pare banal si poate obscur pus asa in simple cuvinte, dar insemnatatea este larga si profunda.
Si de aici dilema: Invatam tango? Sau tangoul ne invata pe noi?
Este foarte interesant ca in tango reusim sa facem multe alte lucruri pe care nu le facem in viata de zi cu zi. Pastram toate lucrurile bune pe care reusim sa le facem in aceasta “mica” lume pe care o numim “tango”. Ba chiar mai mult, putem aduce cu fantastica usurinta lucrurile din viata reala in tango, fara sa ne dam seama, fie ca sunt ele bune sau rele. Ne comportam in tango asa cum suntem in viata, dar adaugam multe alte lucruri bune in tango... pe care nu le ducem dincolo, nu le scoatem din “bula de tango”.
Si acum trilema: ...dar daca? Dar daca am face invers? Ce ar fi daca... cum ar fi daca am trai un vis maret de a trai viata ca pe un tango? …
Cum ai vedea viata ca un tango?
Cum ai auzii viata ca un tango?
Cum ai simtii viata ca un tango?
Ar fi ... ?
Comentarii