Interviu cu un campion: Csongor Kicsi – Partea II/III

Continuam povestile de saptamana trecuta cu Csongor. (Prima parte o avem aici: “Interviu cu un campion: Csongor Kicsi – Partea I/III“)

L.S: Ce v-a diferentiat pe voi de ceilalti dansatori din ronda in finala? Cu ce ati fost voi mai buni? Daca cineva ar vrea sa castige un campionat ce ar trebui sa faca? Voi de ce ati castigat?

C.K: Cuplul nostru a fost foarte diferit, adica eu si partenera mea Laura, eram foarte diferiti, ne-am sincronizat ca dans, dar Laura fiind eleva lui Javier Rodriguez si Andreea Misse, iar eu innebunit dupa Sebastian Arce, nu a fost combinatia cea mai realista, eram elevii a doi maestrii in extreme, adica total diferiti, dar a fost o sincronizare, o combinatie in care am pus lucruri impreuna si a iesit ceva foarte bun. Marea dificultate intre mine si Laura a fost ca eu eram ancorat in tehnica, totul sa fie perfect, exact, ca la carte, totul sa fie cat mai incadrat in sablon, sa fie exact cum trebuie sa fie, linii, dinamica, orientare, totul perfect, ea era exact opusul “I don't care, doar sa simt dansul, doar sa ma bucur in dans, doar sa ne simtim bine in dans, doar sa dansam pentru noi, nu pentru public”, si in acest fel s-a creeat o balanta, ne-am echilibrat. Acesta a fost un mare avantaj, care a adus si ceva diferit, in plus amandoi eram foarte hotarati in ceea ce ne dorim, iar acesta a fost un avantaj fata de ceilalti, se vedea ca este si tehnica, cat si bucuria dansului.

Spuneam mai devreme, ca e ceva superior si daca studiezi ca sa fii un dansator bun, inafara de tango sa mai avem si alte activitati sportive ca sa intretinem corpul si motricitatea, controlul neuro-muscular, body awarnes, nu este suficient, mai este inca ceva ce nu se poate preda, exista un punct unde nu se mai poate pune in cuvinte exact, este pur si simplu experienta pe care o descoperi in timp. Nu te poate invata nimeni cum sa simti.

Si in acelasi timp, nu sunt sigur, dar presupun ca si varsta a avut un avantaj, pentru ca nu este un secret, comunitatea de tango nu este constituita din generatie de 20 de ani, sunt putini acestia, iar un campion tinar este o motivatie. Cum a fost si la Jimenez. A fost haios, ca Jimenez a castigat la 18 ani si eu la 19, iar el a fost juriul meu. Dupa ce am castigat, Jimenez mi-a zis “Eu am catigat la 18, tu la 19!”, cam asta a fost in loc de felicitari. Dar sunt din ce in ce mai multi si la mondiale, multi tineri care castiga. Pentru ca avem alt corp, avem alt potential, ar trebui sa fie o motivatie pentru tineri dar nu trebuie sa fie o demotivare pentru ceilalti oameni.

Am auzit ca oamenii spun, sau mi-au spus altii ca au auzit ca “nu vin la cursul lui Csongor, pentru ca oricum nu o sa fac ca el”, tin lectii de avansati, intr-adevar, dar tangoul inseamna munca, si orice inseamna munca. Ca acuma nu ma astept ca oamenii sa fie ca mine, normal ca nu, suntem oameni diferiti, corpuri diferite, capacitati diferite, de aceea ideea este de motivatie, pentru ca sunt oameni care nu au un corp fitt, o constitutie sportiva, dar sunt motivati si lucreaza, si aceasta este partea frumoasa a tangoului, nu trebuie sa faci perfect, nu trebuie sa copiezi omul, instructorul, ci sa te duci la un instructor bun, sa-ti ofere o lectie cu informatie calitativa, care sa ti se potriveasca si tie, nu sa faci ca el, sau ca mine.

Din exact acest motiv, trebuie sa studiezi cu cu intructor bun; sa se vada ca oamenii predau pentru tine, asta este partea grea de a fii instructur, sau challenge, sa motivezi oamenii si sa vorbesti pe limba lor. Nu am asteptari sa faca ca mine, ok, trebuie un pic cumva tras de oameni, nu mereu, dar pe oamenii pe care ii vezi motivati, sa-i sustii nu sa-i demotivezi, acum, orice antrenor ar trebui sa scoata tot ce e bun dintr-un elev, dar pentru asta trebuie doi, trebuie si contributia elevului; si vad asta in ochii oamenilor care vin la mine: “hai sa vad ce preda si asta”, “sa vin sa mai iau ceva”, “sa mai invat un pic”, si vad in ochii elevilor care chiar vin sa studieze cu mine. Simt si vad, dar nu inseamna ca privilegiez pe unii in defavoarea altora.

L.S: Cum te-ai simtit in momentul in care ai gastigat?

C.K: Este o bucurie de nedescris. Nu se compara cu nimic.

L.S. Te asteptai? Aveai o siguranta? Aveai o certitudine? Ai intuit?

C.K: Desigur. M-a pregatit Sebastian Arce si acum ma intorc la mentor. Una este ca cand omul te pregateste si hai sa studiem, si alta e cand trage de tine, da “We are good, we are... bla-bla-bla-bla-bla” efectiv cuvintele lui sunt un drog sau o iluzie. Drog sau iluzie nu are importanta, dar acea iluzie era acolo. Eu m-am dus sa catig.

La primele doua calificari eram primul sau al doilea pe lista, aveam un punctaj foarte mare, in semifinale am intrat cu un punctaj foarte mare, eram no.1 si cea mai mare presiune a fost cand am intrat din semifinala in finala. Ma intrebam ce va fi in finala. Pentru ca s-a intamplat la europene ca din preselectie sa fie pe locul 6-7, in semifinala sa fie tot locul 6-7 si au castigat. Era o presiune foarte mare. Era si intrebarea “Si daca nu castig?”. Ca au fost foarte multe cazuri cand au fost locul doi, locul trei, locul doi si pana la urma au castigat. Cum este si Maximiliano Cristiani, mereu era pe podium, dar dupa vreo 7 ani a castigat. Trebuie sa ai o capacitate de titan, o motivatie de titan, tot locul 2-3-2-3-2 pana cand ajungi la locul 1 . Aveam o ezitare, “... si daca nu anul acesta, am capacitatea la anul?” ma intrebam in seara dintre semifinale si finala. Era un moment foarte greu, o presiune foarte mare.

L.S: Dar era o presiune pe care o puneai tu pe tine insuti, nu era o presiune dinafara, adica asteptari de la mentori, de la comunitate, din partea familiei?

C.K: Da, eu mie :))) Toata comunitatea ma sustinea si sunt foarte recunoscator ca toata Romania ma sustine, m-a sustinut si inca ma sustine si simt acest lucru, ideea e ca eu mi-am pus presiunea si chiar daca oamenii nu spun, ei pun in cuvinte, toti avem intrebari... legat de o tanda, legat de o persoana, legat de o relatie, legat de job, legat de orice, avem intrebari, pe care le tinem pentru noi. Dupa ce am castigat a fost un moment care nu se poate descrie in cuvinte si oamenii, …. mereu in interviu folosec cuvantul oamenii-oamenii-oamenii, pentru ca nu este vorba de mine, este vorba de comunitate, mereu vorbesc de oameni. Eu chiar vreau sa motivez comunitatea romaneasca sa concureze, de ce? Ok, eu am o fire competitiva, nu inseamna ca ceilati nu trebuie sa mearga la campionat pentru ca nu sunt la fel ca Csongor, ca Lucian, e o tampenie. 

Campionatul e pentru toata lumea si chiar trebuie ca oamenii sa mearga la campionate, nu pentru ego, nu pentru medalie, ci pentru experienta, fiecare moment ofera o experienta si oamenii care sunt alturi de mine, prieteni foarte apropiati, familie, partenere si elevi, vad altfel, m-au vazut altfel decat restul comunitatii, nu vorbesc de campionat; e un alt feeling cand te duci la o milonga locala, e alt feeling cand te duci la o milonga in alt oras, cand te duci la un festival, maraton, cand te duci inafara tarii la un maraton, festival, cand faci spectacol/show pentru nedansatori de tango la un eveniment pentru cercuri inchise, firme, etc; e alt feeling cand faci spectacol pe scena pentru nedansatori, un teatru pe scena. Un alt feeling cand faci spectacol pe scena pentru dansatori, alt feeling cand te duci la milonga sa faci show la un festival in tara ta si altceva cand te duci inafara in fata sutelor de oameni la un festival international iar la masa maestrilor sunt cinci campioni mondiali, e o presiune de nedescris, de asemenea cand predai prentru scoala ta, pentru elevii tai, la alte scoli sau inafara, cand esti DJ la milonga ta... Repet, este alt feeling cand esti acolo cand concurezi, si toate aceste experiente fac tangoul tau mai complex.

Sunt oameni care iau lectii private peste lectii private si nu se duc la milongi, nu devii dansator asa, nu devi tanguero sau milonguero, devi parte a comunitatii prin activitate in comunitate si devin mai buni prin toata aceasta experienta; odata am pus elevii sa faca show la lectie si deja au depasit o bariera.

In Italia, la europene, si la mondiale, se duc oameni cu varste de peste 40-50 ani, care n-au nici o treaba, nici macar cu semifinala. De ce? Pentru experienta. Adica in Romania nu gasim dansatori tineri care sa se duca la campinate, ca inca nu sunt inca Csongor, ca Lucian? Cei din Italia se duc la europene, cei din Argentina se duc la mondiale, pentru experienta.

Ok, este acea categorie de elita care sunt ancorati si innebuniti, obsedati sa castige, pentru ca le ofera un alt trai, dar se duc oameni care se duc doar pentru experienta, dar crede-ma sunt oameni care se duc la europene sau nationale, cum este cel din UK - pentru ca nu este ca si cel din Italia, este de un gabarit mai mic, mai scazut – pentru ca daca castigi in UK ajungi direct in semifinale la mondiale. In Italia daca castigi te trimit direct in finala la mondiale. Campionatul european din Italia e cumva promotorul pentru mondiale. Campionatul din Brazilia si Columbia te trimite tot in semifinala la mondiale, nu in finala, pentru ca sunt campionate nationale.

Vorbeam despre experiente, predat, show-uri, milongi, maratoane etc., adaug si experienta cu televiziunea, cand am fost cu Antonella Terrazas la “Romanii au talent”. Ok, nu e concurs de tango, e un alt gen de concurs, se stie ca la televiziune totul este aranjat, absolut totul este aranjat, dar televiziunea ofera un acces pentru cei care nu sunt dansatori de tango sa afle ca in Romania exista tango argentinian, ceea ce e un alt tip de experienta: sa vorbesti la televiziune despre tango argentinian, sau la un interviu, sau la radio si sa faci spectacol intr-o emisiune live. Si daca juriul nu se pricepe evident, concursul este evident doar superficialitate, evident, dar este o experienta care nu se compara cu campionatul european evident, dar nu este departe, ca presiune, ca sentiment.

L.S: Ce vedeai dincolo de campionat, ce te asteptai sa-ti aduca titlul de campion european?

C.K: Doar atat, titlul de campion european.

L.S: Un statut de campion ofera oamenilor acces mai departe, alta deschidere; o vedeai, o vroiai, n-o vroiai, a venit?

C.K: Evident ca o vedeam si evident ca o vroiam, dar mi-a si adus: oportunitati; invitatii, festivaluri, un renume international. Dar acesta nu este conditionat de campionat, pentru ca sunt foarte multi maestri europeni care sunt de gabarit international, recunoscuti, fara sa participe niciodata in viata lor la un campionat si sa castige, nu trebuie. Pentru argentinieni sunt foarte multi campioni mondiali care acum sunt mentori si idoli si juriu, care provin din familii sau cu situatii grele de viata, iar campionatul le-a oferit o viata mai buna, o deschidere pentru o viata mai buna, dar in Europa nu exista aceasta situalie, campionatul european nu are acelasi impact precum campionatul Argentinei.

L.S: Ce intentionezi sa faci dupa terminarea studiilor, ai spus ca vrei sa faci un doctorat, dar pe termen lung, tu ce-ti doresti?

C.K: Asta ma intreb si eu! :))) Ambele disertatii la ambele masterate sunt despre tango. Licenta a fost pe dans sportiv, am si publicat, oricine poate sa acceseze gratis, este in engleza, urmeaza si despre tango, iar dansatorii romani vor fi subiecti pentru testare. Doctoratul as vrea sa fie tot despre tango, sau despre dans in general, acesta ar fi unul dintre scopuri pentru care fac aceste studii; la licenta nu am putut scrie despre tango, pentru ca nu avem federatie de tango, pentru ca nu aveam regulament etc. dar a fost un avantaj pentru ca am scris despre kineto-profilaxie in dans sportiv, revenirea deficientelor motrice la copii prin dans sportiv (http://webbut.unitbv.ro/bulletin/Series%20IX/2018/BULETIN%20I/11_Kicsi.pdf ). Iar acum la masterat, profesorii au fost de acord sa scriu despre tangoul argentinian. Toate aceste publicatii... nu e usor sa introduci tangoul, iar cei care sunt in invatamant stiu despre ce vorbesc, dar daca esti parte din cadre didactice poti, dar sa ai catedra.

L.S: Avem sansa, ca avandu-te pe tine deja pe acest drum sa putem introduce tangoul in mod oficial? Putem pune baza pe tine?

C.K: E mult spus :)) Am auzit de la multi ca la multe facultati inafara, au cursuri optionale de tango argentinian. Am auzit si despre un profesor de la Sorbona, care tine cursuri optionale de tango argentinian.

Ca sa revin, as vrea sa traiesc din tango, evident, dar as vrea sa vad si cum e viata de profesor. Acum, ca si activitati predau tango si arte martiale, mai exact, krav maga.

Ultima parte aici: https://lasastresa.blogspot.com/2019/05/interviu-cu-un-campion-csongor-kicsi_14.html