Cred ca toti am avut momente de admiratie intr-o milonga. Momente in care nu dansam, ci doar stam si ne uitam cu placere la cei care danseaza. Si banuiesc ca fiecare dintre noi ar putea sa caracterizeze dansul cuiva in cateva cuvinte daca a apucat sa-l observe.
Si cred ca la un anumit punct fiecare dintre noi a trecut printr-o perioada in care ne-am plictisit de propriul dans. Poate ca ni se parea ca facem mereu-mereu, iar si iar acelas lucru. Adica ca dansam in ticuri si tipare. Mi se intampla sa am cate o seara in care sa repet involuntar un anumit lucru. Doar o seara, toata seara; iar in alta seara altceva, tot toata seara. Da recunosc am ticuri din cand in cand si foarte probabil, adica cu siguranta am si tipare. Cateodata n-am chef sa recunosc, alteori ma enerveaza maxim, iar alteori ma amuza. Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost cum sa-mi sparg tiparele, iar in caz ca v-ati intrebat si voi astept sa-mi povestiti ce raspunsuri ati gasit. Iata ce am gasit eu:
In primul rand, ca sa afli care sunt propriile tipare de dans, (structuri repetitive) analizeaza-ti dansul. Fii atent/a ce faci cand dansezi, observa-te, sau pune pe cineva sa te filmeze si uita-te apoi la video, vezi ce repeti mereu. Da stiu e mult mai greu si mai subiectiv sa faci analiza cu propria persoana, e mult mai usor sa vezi astfel de lucruri la altii. Sau roaga un/o partener/a, prieten/a de dans sa-ti zica ce lucruri repeti mereu. Atentie, s-ar putea sa nu-ti placa ce vezi sau ce auzi de la prieteni sau ce simtiti in propriul dans :) dar acesta este un lucru bun, pentru ca poti schimba ce nu-ti place.
Apropos de asta, la un eveniment de tango am intrebat cativa leaderi, de ce repeta o structura, 10 ocho-uri, sau 7 giro-uri, spre exemplu. Raspunsul a fost ca se gandesc in acest timp ce sa faca mai departe... Deci, in concluzie, oamenii deprind diferite tipare pentru ca pur si simplu nu stiu ce altceva sa faca in acel moment, in diverse situatii.
Si iata cateva sugestii pentru a putea iesii din repetitivitate in dans, pentru a sparge propriile tipare:
- Identifica care sunt tiparele tale: figurile/structurile/pasii de care te-ai saturat/ plictisit sau ce nu-ti place.
- Opreste secventa/pasii pe care ii faci mecanic. Trebuie sa opresti tiparul atunci cand apare. Dupa ce ai observat si ai identificat tiparele tale, este usor sa iti dai deama cand ai intrat, sau cand esti pe cale sa intri in tipar. Si trebuie sa te opresti.
- Chiar daca ai apucat sa incepi o secventa/figura in mod mecanic, fara sa-ti dai seama, opreste-o imediat si schimb-o, ai intotdeauna cele patru posibilitati in orice moment; in timp vei reusi sa identifici din ce in ce mai repede si sa te opresti din timp. Dar trebuie sa-ti propui asta... O sa zici “Bun, ma opresc si apoi ce fac?” Ideea e sa te opresti si sa faci altceva, ceva nou:
- Trebuie sa ai pregatit un plan care sa intre in actiune atunci cand ai oprit un tipar. Si aici ai posibilitatile de baza: pas fatza, pas spate, pas lateral sau pivot, spre exemplu. Poti face oricare din aceste 4 variante, sau poti avea alte 3-4 secvente alternative, structuri noi pe care doresti sa le introduci in dansul tau, pe care vrei sa le faci uzuale. Trebuie sa faci orice altceva decat ce faceai inainte. Alege ceva rapid si fa-o.
- Creierul cica poate procesa in mod optim un singur lucru odata. Multi-tasking-ul este beep-beep-beeep. Iti arzi doar creierul. Stabileste o prioritate pentru cele 3-4 lucruri noi pe care vrei sa le introduci in mod fluent in dansul tau; iar cand ai oprit un tipar alege in ordinea prioritatilor ce vrei sa faci pasul urmator; incearca sa faci lucruri prezent, nu mecanic.
In incheiere, adaug o completare pentru introducerea noilor secvente/structuri/pasi pe care le recomand sa le faci la practica. Dupa ce ai lista cu lucrurile noi pe care le doresti in dansul tau, incepe cu primul si exerseaza-l, apoi, cand ai reusit sa-l duci la un punct maxim, cand ti-a iesit cat de cat, suficient de bine cat sa fii multumit/a, inainte ca corpul sa inceapa sa dea rateuri, opreste-te. Lasa corpul si mintea sa memoreze lucrurile bune, bine executate, apoi treci la urmatoarea structura/ pasii de pe lista. Aplica acelasi procedeu.
E important sa stii sa te opresti inainte sa incepi sa strici ce ai reusit sa faci bine. Astfel incat si corpul si mintea sa fixeze nivelul cel mai inalt de executie. Daca apuci sa strici ce ai reusit sa faci bine s-ar putea sa fie un pic cam tarziu si sa incepi sa te frustrezi. De ce sa nu te bucuri de reusita? Iar data urmatoare sa pornesti de la un nivel mai bun cu increderea ca vei reusi sa cresti mai mult, sa faci mai bine si sa ajungi la un nivel superior.
Ca sa obtii ceva nou, trebuie sa faci ceva nou... cine zicea? Einstein? ;)
Comentarii