Un “Nu” important

Intr-una din calatoriile legate de tango ma surprinde cineva intr-o conversatie, imi spune ca nu mai vrea sa aibe prieteni, ca are nevoie de dusmani... !?!? WTF... intreb razand:
- Cum vine asta?
- Pai e simplu, vine raspunsul promt, prietenii iti canta in struna, nu te ajuta sa cresti, dusmanii te stimuleaza! 

Intreb cu curiozitate in continuare:
- Pai si cu prietenii ce ai facut? I-ai “parasit”?
- Ah nuuuu, i-am pastrat... dar nu mai vreau altii noi!

Mi s-a parut super mega amuzant si in acelasi timp foarte reala perspectiva. Fara sa vreau, cautand in experientele mele am gasit exact ceea ce tocmai auzisem...

De multe ori avem senzatia ca prietenii sunt cei care trebuie sa ne dea dreptate, sa fie empatici, sa fie de accord cu noi, cu perspectiva noastra, si daca “NU”, reducand situatia la simplitate pana la absurd, atunci sunt … impotriva noastra! Si tragem de concluzie ca aia nu sunt prieteni. Adica nu putem fii prieteni cu cineva care are alte pareri decat ale noastre?

De multe ori nu vrem sa vedem alte realitati decat ale noastre... pentru ca a vedea alte lucruri s-ar putea sa “NU” ne placa, insa tocmai aici e smecheria. Cand afli ce nu-ti place ai posibilitatea sa schimbi ce nu-ti place. Iar un adevarat prieten cred ca e mai valoros daca iti mai da din cand in cand cate o palma peste ceafa sau un shut in dos ca sa ne trezim la realitate sa ni se urce mintea la cap... si sa facem un pas inainte, in timp ce noi continuam sa ne lamentam, evident.

Chiar si in tango, in momentul in care credem ca traim cele mai “injuste” lucruri, cand avem senzatia ca suntem respinsi, ca nu suntem primiti in anumite cercuri, ca nu meritam ceea ce ni se intampla, ca persoana cu care vrem sa dansam atat de tare spune nu, ca … nu, nu, nu... ca tangoul ne inchide usi in nas, tocmai atunci cand “suferim” mai mult ... surpriza... ni se deschid alte usi. Atunci cand apare un “NU” cred ca e momentul cel mai interesant din tango sa vezi ce alte usi se deschid si ar fi interesant sa devenim curiosi ce lucruri noi are dansul sa ne ofere.

Cunosc oameni in tango a caror viata s-a schimbat si care au facut lucruri de care nu credeau ca sunt in stare, sau si-au urmat visul, tocmai pentru ca li s-a spus “NU”. Si de multe ori un “NU” ne-a ferit de multe alte belele si nu numai in tango. Personal am o lista de persoane carora ar trebui sa le multumesc pentru ca intr-un fel sau altul mi-au spus “nu” iar din acel punct viata mea a luat o alta intorsatura, ... nu numai in tango.

In mica noastra lume a tangoului, stiu ca a primi un “NU” la o invitatie, spre exemplu, poate parea crunt si devastator pentru moment. A dori sa dansezi cu cineva si sa nu se intample poate fi perceput ca o suferinta reala viscerala. Important insa este ce faci cu acest “NU”. Posibilitatile sunt atat de multe iar consecintele merg exponential.

Reducand pentru simplitate la absurd: un scenariu pozitiv ar putea fi ca inviti pe altcineva la dans si iti poti descoperi sufletul pereche, faceti parteneriat, va antrenati si deveniti campioni mondiali in urmatorii 10 ani. Un scenariu negativ ar putea fi ca te lasi de tango si te afunzi intr-o depresie intunecata si adanca cat groapa Marianelor, iar tangoul nu va mai auzi niciodata de tine. Abrupt si brutal spus “Alegerea iti apartine”. Va mai amintiti bancul nu?

Imi imaginez ca acest “NU” in tango arata ca o piatra de moara pe care multi ne caznim sa o ducem pe umeri, noi fiind doar o picatura de apa, insa, daca acesta piatra de moara cade peste noi intr-un lac, noi fiind o picatura de apa, toate picaturile de apa vor sari in aer stropind totul in jur, iar cu cat piatra de moara va cadea mai de sus, pana cand ea va atinge fundul lacului, picaturile de apa vor fi aruncate si mai sus libere in vazduh bucurandu-se de o experienta unica. Ideea e ca daca nu vine nici o piatra de moara de niciunde, toate picaturile vor ramane linistite la acelas nivel in lac, nu vor cunoaste niciodata nici un salt la inaltime.

Pentru pesimistii care se cred picaturile de apa de pe fundul lacului si sunt convinsi ca piatra de moara e uda sub ea am o veste apocaliptica: lacul o sa sece si toate picaturile vor fi obligate sa se evapore dansand in razele soarelui ;) pentru ca nimic nu este etern si totul se transforma. Si mai mult, probabil ca piatra de moara se va faramita si va deveni praf... de stele.

Si daca vreodata vei avea seanzatia ca ti se spune “NU” intrebata-te daca intr-o suta de ani acest lucru va mai avea vreo importanta. Daca ceea ce vei face in urma acestui “NU“ va schimba cel putin tangoul tau daca nu si istoria tangoului in 100 de ani... atunci inseamna ca chiar a fost un “NU” important ;)