Probabil ca multi dintre voi se gandesc ca o sa vorbim azi despre care e treba cu dansatorii cu experienta, si probabil ca nu sunt departe, pentru ca in final acesta este rezultatul, un dansator experimentat. Dar nu. Este o capcana. Nu despre dansatorii experimentati si ce simt sau cum vad sau cum li se intampla lor lucrurile este vorba astazi. Ci dimpotriva, despre ce ni se intampla noua dansatorilor mai ne-experimentati este vorba.
Tentatia de a expune motivul acestui articol este foarte mare, insa ar parea pentru unii ca o cicaleala sau ca o scuza, lucru care nu-si are rostul Mai important este sa vedem ce e de facut ca sa ne alegem toti cu ceva si in final sa ne fie mai bine tuturor si sa dansam mai bine, tango.
Am vorbit de multe ori, si o sa repet si aici, despre faptul ca la inceput imitam ceea ce vedem in tango. Si mai ziceam si ca tangoul se fura... ca descantatul deochiului sau ca cititul in tarot. In prima varianta, cea cu imitarea crezi ca daca imiti dansatori buni avansezi mai repede, pe termen lung este o alegere prosta, pentru ca vei deprinde obiceiuri proaste pe care foarte greu le vei corecta cand vei dori. A doua varianta aia cu furatul este mai benefica, pentru ca exista sansa sa vrei sa intelegi ce face cineva cand danseaza, iar in momentul in care iti bati capul sa intelegi atunci vei invata foarte mult cu adevarat si nici macar nu vei simti ca inveti! Aici e cheia. Smecharia.
Dar nu pricep de ce ti-ai bate capul sa redescoperi roata cand ai la botu' calului efectiv oameni foarte bine pregatiti dispusi sa-ti dea tot ce-ti doresti... se cheama cursuri, lectii sau seminarii. Acolo iti poti lua tot ce-ti doresti. Cheia e in mana ta. Dar ca sa deschizi apoi usile trebuie sa stii sa folosesti cheia.
Adica, chiar si in cadrul cursului, daca nu lucrezi efectiv si doar asisti la curs sa-ti iei informatia, nu e indeajuns. Pana nu experimentezi tu pe pielea ta cum trebuie sa fie un pas, un caminar, un boleo, un gancho, o imbratisare, o conexiune, etc., nu vei intelege ce si cum trebuie sa faci. Iar ca sa intelegi cu adevarat trebuie sa experimentezi. Sa pui mana si piciorul sa faci ceva treaba.
Este posibil ca dupa curs sa faci acelas boleo de sute de mii de ori, timp de sase luni un an sau doi, iar dupa doi ani jumatate, cand nici macar nu-ti mai bateai capul sa pricepi de ce nu-ti iese cum vrei, se intampa sa iasa exact asa cum trebuie si sa ai acel declick si sa-ti zici: “Aha, deci asta vroia sa zica cutare prof' acu doi ani!” Exercitiul constant, experimentarea informatiei pe propria piele, in propriul corp, cu mintea proprie este calea catre intelegerea a ceea ce faci. Desigur, se poate dansa si in bezna mintii fara nici o problema, nu-i bai. Dar lucrurile bune, de calitate ies atunci cand stii ce faci, cand intelegi ce faci dupa ce ai experimentat. Vorba ceea: "Fac ce vreau, dar stiu ce fac"!
Iar in paragraful de mai sus un cuvant important este “constant”. Adicatalea nu poti sa faci un boleo pe saptamana si sa te astepti sa fii expert in doua luni. Exercitiul, repetarea (chiar si in bezna mintii), experimentarea, constante, regulate, sustinute, dublate de intelegerea lucrurilor pe care le faci vor aduce un plus de valoare dansului tau. O valoare consistenta. D'aia ajunge sa arate asa bine cum arata un boleo si sa se simta asa bine cum se simte, pentru ca exista o intelegere a lucrului pe care il faci, nu doar o imitatie, o simpla copiere ca o pictura ieftina de gang.
Daca mergi la un curs de adornos-uri sa zicem si apoi mai dai pe la trei milongi pe an, fara sa le exersezi consistent, daca nu zilnic cel putin destul de des sa para zilnic, mai bine iti pastrezi banii si timpul in buzunar ca e degeaba... si-i mai incurci si ii impiedici si pe altii in dansul lor. Stii vorba aia ca cu o floricica nu se face primavara... nici macar in tango ;)
Capeti experienta atunci cand experimentezi, ce sa vezi? In momentul in care acel boleo iti iese bine in mod regulat si nu mai este doar o intamplare, din joi in doi, inseamna ca ai asimilat si ai adaugat ceva in dansul tau cu adevarat. Dar asta iese doar facand si facand si repetand si iar facand, pana iti iese pe nas. Altfel nu merge.
Iar dansatorii experimentati sunt constienti de cat de mult efort se depune pentru a ajunge sa ai o experienta in tango... Pe sleau inseamna munca, de ce sa ne ascundem dupa deget? Si e normal sa aprecieze alti dansatori experimentati care au depus efort, au muncit au investit in ei ca sa fie ceea ce sunt. Si pe buna dreptate. Valoarea stie sa aprecieze valoarea. Si e firesc sa aleaga sa danseze cu altii care au experienta si care inteleg ce fac in dans. (Si aici nu ma refer la exclusivistii aroganti.) Pentru ca daca cineva munceste si are rezultate, ti-e mai mare dragul sa dansezi cu ei/ele, sa-i incurajezi ca sa ramana motivati pe acest drum al tangoului, sa-si doreasca si mai mult sa devina experimentati, pentru ca in final toti vom dansa mai bine si ne va fi mai bine tuturor!
Comentarii