 |
| Photo: La Sastresa |
Nu-mi dau seama cati au curajul sa
priveasca in viitor si nu ma refer la cel apropiat. Viitor inseamna
ceva departat, poate chiar foarte departat. E cam foarte adevarat ca
la o anumita varsta toti ne credem nemuritori, nu ne dam seama cat de
efemeri suntem decat in momentul unei boli, a uni pierderi, a unei
tragedii, dar dupa o vreme revenim la stadiul de nemuritori. Poate
doar atunci cand ne trezim dimineatza si unele balamale incep sa
scartaie ne dam seama din ce in ce mai des, destul de des sa para
zilnic, ca nu mai suntem chiar atat de nemuritori. Unii aleg atunci
lamentarile si morocaneala, altii intra in vrie si incep sa-si
traiasca viata cu o viteza ametitoare.
Ce-am vazut eu de curand a fost o
imagine a noastra, a dansatorilor de tango, in viitor. A fost cat se
poate de reala. Si neasteptat de faina. Una e cand vezi filmulete
documentare cu viejo milonguero care povestesc cum era tangolul pe
vreme lor si alta este cand ii vezi in milonga, pe viu si dansezi cu
ei, si povestesti cu ei si iei masa cu ei.
E ceva impresionant. Emotionant. A fost ceva pentru care nu eram pregatita nici pedeparte. Vrei sa-ti
povestesc?
Aceasta imagine nu se aseamana nicicum
cu textele pe care le-am auzit eu pana acum ca “batranetea e
urata”, “ca lasa ca o sa vezi tu cand o sa fii la varsta mea”
etc. Nu deloc. Imaginea vazuta de mine intruchipeaza niste oameni
taaaare simpatici, vioi, cum muuuult mai multa energie decat am eu
acum, veseli, deschisi, vorbareti, interactivi, punctuali, activi
chiar daca au catva ani deja de cand sunt la pensie!
Ii vedeam cum plecau din hotel la ora
deschiderii milongii spre sala de milonga. El si ea, amandoi cu parul
alb, tinandu-se de mana. Subtirei, negrabiti dar hotarati. Am fost
absolut uluita.
Stand de vorba cu ei am aflat ca au
facut un drum de peste 14 ore ca sa ajunga la acest eveniment de
tango, cu metroul, apoi cu trenul, cu avionul, cu autocarul si apoi
cu titicarul de transfer pana la hotel. Imi faceau ochii ca la
flipper ascultand aceast lung voiaj …. paispe ore!!! Jesus! Iar mie
mi se pare lung drumul de cinci ore pana in inima tarii. Ei au batut
toata Europa, au venit din celalalt capat, sa ne intelegem! E drept
ca nu trebuie sa-si ia zile de concediu si ca au tot timpul din lume,
dar am obosit doar ascultand cat de lung a fost drumul. Este un
efort.
Veneau punctuali cand se deschidea
milonga iar ronda era aproape plina tot timpul. Putini erau cei care
nu dansau. Cum Doamne iarta-ma dansau 5 ore nu stiu ca eu ma lesin
dupa 2-3 ore! Erau primii la masa la ora cinei sau la mic dejun. Si
nu se inghionteau pe pista. Dansau frumos, civilizat, elegant, cu cel
mai mare bun simt, pe mic, mai subtil exact tot ce dansam si noi
astazi. Puteai sa simti in imbratisarea lor spiritul tanar care nu te
paraseste niciodata. Vrem nu vrem timpul nu ne iarta pe niciunl, dar
in sinea si in adancul nostru tot tineri ramanem... eu inca ma simt
ca in liceu :)))
Tineretea ne face sa ne simtim tari,
puternici, coiosi, aroganti, ca putem cuceri lumea, ca putem muta
muntii din loc si atunci noi astia tineri suntem ciudati,
“selectivi”, “separatisti”, “elitisti”. Ei au inteles
probabil ce inseamna viata si sunt linistiti si accepta pe toata
lumea, sunt deschisi. Iar doamnele lor sunt dansate, toate. Nu vezi
de doua ori stand pe margine aceleasi doamne. Probabil ca asta
inseamna sa fii un adevarat gentelmen?
Da, mi-a placut ce am vazut, mi-a
placut ce am cunoscut, mi-a placut exemplul pe care ni l-au dat. Daca
mi-ar placea sa fiu si eu la fel ca ei cand oi avea tot parul alb in
cap? Hell yeeeeaaaaaahhhh!
Si imi povesteau ca ei merg cam la un
eveniment mare pe luna, inafara de milongile regulate de pe la ei de
pe acasa. Si ca au gija sa lase cel putin doua saptamani intre doua
voiaje. Stiu sa se bucure cumpatat de viata. Mi-au placut. Mult.
Tu? Te-ai gandit ce faci cand vei fi la
pensie?
Eu abiea astept! :) Nu, n-as dansa
tango pe nici un Titanic, dar viitorul suna bine!
Comentarii