Spre deosebire de scoala conventionala, aia pe care toti suntem obligati s-o facem din clasa intaia pana la bacalaureat si poate unii fortati de familie sau de situatia sociala urmeaza si cursurile unei facultati, sau pentru ca li s-a spus ca cu o diploma de facultate sau de un master au mai multe sanse la o viata mai buna, la tango nu ne obliga nimeni sa mergem la cursuri... adica la scoala.
Nu stiu de ce am senzatia ca doar cei
care se apuca de niste cursuri de perfectionare doar dupa ce intra in
campul muncii - gen ACCA-uri, MBA-uri si alte Master-e, cursuri grele
si costisitoare - chiar isi doresc sa faca acele cursuri, sunt
direct interesati si chiar le place. Ultima varianta si cea mai
fericita este atunci cand te duci la niste cursuri intr-un domeniu in
care chiar te regasesti, poate unul total diferit decat pregatirea
initiala, si atunci ajungi sa te bucuri de ceea ce faci si ai
satisfactii. Cunosc persoane care au facut o a doua facultate
cand au ajuns la pensie, iar aceia au fost printre cei mai silitori
si interesati studenti, ei chiar vor sa invete, sa afle, sa
descopere, pentru ca o fac cu pasiune, pentru ei, nu vor doar sa ia
examenele, ei vor sa scoata tot ce stiu de la profesorii lor si au
pretentii si sunt dezamagiti daca profii nu se ridica la inaltimea
asteptarilor lor.
Cam asa vad eu tangoul, acel “domeniu”
in care ne aruncam cu pasiune pentru ca vrem noi si nu familia,
pentru vrem noi si nu societatea, pentru ca ne place noua, imi place
mie, iti place tie. PLACE. Pentru ca ne ia mintile. Pentru ca ne
poarta pe alte taramuri ale noastre, pentru ca ne descoperim pe noi
in alt fel. Si atunci, procesul de invatare, cand esti pasionat si
avid de cunoastere si vrei sa le faci pe toate, devine practic un
proces in care nu depui efort deloc. Sau efortul chiar daca exista nu
este perceput ca un efort, ba dimportiva, ca o placere. …. si acum
astept ca heitarii sa zica ca suntem masochisti :))
Si daca ne place atat de mult ar trebui
sa plecam de la cursuri cu un sentiment bun, cu placere, cu bucurie.
Sa plecam macar cu sentimentul ca am mai aflat ceva, ca am mai reusit
ceva, ca ne-a mai iesit ceva, ca am priceput ceva chiar daca n-a
iesit perfect, dar avem promisiunea ca o sa iasa, pentru ca vrem,
pentru ca ne place. N-am zis ca nu se munceste, ba chiar cele mai reusite cursuri au fost cele la care s-a muncit din greu, dar nu s-a simtit efortul. N-a fost cu tensiune si apasare. A fost cu bucurie si entuziasm.
De la un curs n-ar trebui sa plecam
debusolati, demoralizati, obositi, storsi de energie, cu creierii pe
bigudiuri si nicidecum cu gandul ca sportul asta nu e de noi.
Desigur balanta trebuie sa fie echilibrata si atat elevul cat si
profesorul sa-si asume fiecare in parte responsabilitatea pentru
aceasta reusita sau... nereusita.
E drept ca un rol important il are si
cel care conduce cursul, cel care te poate inspira si iti trezeste
pasiunea... ca si la scoala, un prof fain o sa-i cointereseze pe
elevi sa invete, si eu am avut profi de chimie sau de fizica de la
care am invat carte beton sau de la care nu am invat nimic, ba chiar
dimpotriva, am uitat si ce invatasem inainte de la profi mai buni.
Dar nu-mi imaginez la tango un prof care sa stea la catedra si timp
de doua ore sa citeasca
pentru un amfiteatru de oameni un curs pe un ton egal, fara
intonatie, plat, care sa te induca intr-o stare de somno-hipnoza care
sa te faca sa adormi cu capul pe banca. Un astfel de profesor nu prea
il vad in masura sa insufle pasiunea si dragul de carte (sau orice
altceva ar fi).
Majortatea cursurilor de tango la care
am fost eu si mai ales cele de la care am ramas cu ceva, au fost usor
de urmarit, nu mi-au dat batai de cap, nu m-au bagat in bezna (cu
limbajul, ca dogma, ca metoda, ca interactiune) nu m-au obosit, nu
m-au demoralizat, ba chiar mi-au pus rotitele in miscare, am lucrat
mult in clasa si am ajuns la o intelegere a ideii si am simtit si am
inteles si practic cum se face, am avut satisfactia ca am reusit sa
fac si eu ceva acolo cat de cat, m-au entuziasmat, si cand a sunat de
iesire simteam ca mai pot face inca doua cursuri mai departe; au fost
cursuri la care as fi vrut sa aflu mai multe si sa facem mai mult;
m-au facut sa ma gandesc toata saptamana la tango. Cu alte cuvinte
mi-a placut si mai vroiam.
Cam asa vad eu ca ar fi fain sa fie
scoala la tango, eu asa am prins pe vremea mea, asa au fost
profesorii la care am fost eu, asa am crescut eu.
Comentarii