Tango dupa pandemie.

Nimic nu e pentru totdeauna. Orice lucru are un inceput si un sfarsit. Intre aceste doua puncte este un timp. Care nu stim cat poate dura cu exactitate. Dar stim sigur ca tot ce se intampla acum va lua sfarsit. Este doar o chestiune de timp. Important este cum vom iesi la liman, cu cat mai putine pierderi in primul rand umane si apoi de alte feluri. Si apoi cum vom ajunge din nou la “vechea normalitate”.

In ultima saptamana am experimentat personal un carusel de emotii, sus, jos, dreapta, stanga, stramb, drept, haotic, brawnian... Chiar daca incercam sa ne comportam normal, ceea ce este in sufletul nostru si vocile din capul nostru si toate vociile care vin din toate partile, de la televizor, de pe social media ne dau peste... cap.

La mai putin de zece zile de la suspendarea milongilor si practicilor din Bucuresti si din alte orase, incep sa se auda strigate de jale dupa tango. Stati pe cooru' vostru. O sa treaca. O sa dansam. Dar nu acum. Putintica rabdare.

M-am intrebat cat va tine toata dracia asta si cand vom dansa din nou... cei mai optimisti, uitandu-se la China zic ca in trei luni cu ajutorul verii … uitandu-ma la pandemii in urma, un uragan din asta se potoleste dupa un an jumate-doi. Eu nu ma vad dansand cu nimeni in trei luni, poate cu scepticism, peste sase, daca va fi complet safe, dar cum nimic nu e sigur pe lumea asta... si cum lucrurile de schimba cu violenta de la o ora la alta... nu stii ce-o sa fie peste 12 ore dar peste 3 luni sau 6.

Urmatoarea intrebare va fi unde? Cate scoli si stabilimente de tango vor mai fi peste trei luni, dar in sase? Daca in cel mai optimist scenariu in trei luni se reia ceva activitate, cred ca multi vor ezita, din grija pentru cei dragi, pentru a nu-i expune inutil.

Pe de alta parte, se zice ca daca vrei sa-ti schimbi un obicei, sa faci acel lucru pe care il vrei sa devina obicei treizeci de zile la rand. Daca faci un lucru timp de 90 de zile sigur vei capata obiceiul dorit. Asadar, in contextul dat, a sta in casa fara sa mergi la tango 90 de zile, ai reusit cu mult succes sa-ti scoti obiceiul de a merge la tango. Multi aveau dificultati sa iasa si doar o data pe saptamana sa danseze, iar dupa 90 de zile de stat in casa... ma intreb ce noi obiceiuri vor fi dobandit.

Deci, dupa cateva luni unii vor ezita din teama (ceea ce este perfect justificat), altii isi vor pierde obiceiurile de a merge la tango, cei mai noi dansatori care nu aveau tango in sange probabil o sa uite ca au facut tango vreodata, unii posibil sa nu mai aiba resurse financiare cautandu-si noi job-uri, vine vara si probabil unii vor prefera cabana de la munte, sau plaja de la mare, perioada in care oricum milongile, practicile si cursurile erau slab populate. Imi aduc aminte cat de greu se aduna lumea in toamna la cursuri numai dupa o luna de vacanta. So, in cel mai fericit caz, prezenta va fi de 25%.

Deci, urmatoarele trei luni activitate zero, iar in urmatoarele inca trei 25%. Scolile de tango (si probabil nu numai ele), vor trebui sa-si plateasca chiria pe urmatoarele 6 luni cu venituri 0 + 0 + 0 + 25% + 25% + 25%. Cam cati imobiliari credeti ca vor accepta sa nu-si incaseze chiria pe atata timp, plus, asteptare de redresare a tangoului, ca scolile sa poata ajunge gafaind cu plattile la zi? Unii zic ca ma uit prea departe in viitor. Eu zic sa avem grija de lucrurile valoroase noua.

Ce vreau sa zic, ca in loc sa ne jeluim atata ca nu dansam si sa ne frustram, mai bine ne-am concentra energia neconsumata in dans gandindu-ne si concentrandu-ne atentia pe cum am putea contribui fiecare in parte si toti la un loc pentru a pastra pe viitor lucrurile pe care le aveam pana acum. Gandeste-te ce valoare aveau pentru tine serile de tango, cursurile de tango, practicile de tango. Cu cat jelesti mai tare, cu atat ar trebui sa contibui mai mult! Cat de mult ai beneficiat emotional de pe urma lor, cat de bine ti-au facut acele dansuri? Considera daca acum si in urmatoarele luni este momentul sa sustii acel stabiliment, acei oameni.

Avem doua trei luni in care sa gasim idei si moduri in care contruibuim pentru a pastra tangoul la nivelul la care era inainte de pandemie. Am dansat in apartamente, in 2007, stiu cum e. Dupa ce dansezi intr-o sala de 100 metri patrati cu multi participanti in fiecare saptamana, credeti-ma, apartamentul nu este o optiune... pana cand se vor putea organiza din nou maratoane, festivaluri cu participari internationale, cu calatorii in alte tari cu avioane etc, va trebui in primul rand sa avem grija de ce are fiecare in orasul sau. Sa pastram comunitatea si sa tinem aproape “virtual” chiar daca nu ne vedem si nu dansam.

Vor veni momente grele pentru scolile de tango, profii de tango, organizatori de tango si nu numai... Lucrurile nu se impart intre ei organizatorii/profii si noi dansatorii, suntem toti in aceeasi oala, iar acum este momentul sa-i sustinem pe oamenii care ne-au facut viata frumoasa in vremuri bune. Probabil ca sunt oameni care nu dorm noaptea gandindu-se cum sa salveze sala. Nu toti au un Gigi Becali in spate facator de bine care sa salveze tangoul sau orice alt dans social. Probabil ca unii se gandesc ca ar fi trebuit sa puna clauze pentru forta majora in contractul pentru sala. Poate ca e momentul sa renegocieze acum pentru urmatorul an de zile, sa gaseasca intelegere pentru plati amanate la chirie, sa caute alte activitati in sala care sa serveasca luptei pentru pandemie, sa faca productie de mascute in acea sala cum au facut la Braiconf....

Nu stiu acum, dar putem sa improvizam, ca doar la asta ne antrenam de atatia ani pe pista de dans. Solutii se gasesc intotdeauna, trebuie doar sa gasesti oameni care sa fie deschisi si sa si vrea sa faca ceva pentru alti oameni. Oamenii sunt cei mai importanti in aceste momente. Sa ne sustinem si sa avem grija unii de altii. Daca nu avem noi grija de noi si de tangoul nostru, n-o sa aibe nimeni.

Cand simti ca datorita acestor evenimente in fata carora nu stim cum sa reactionam te lasa nervii, gandeste-te imediat cum iti imaginezi ca va fi primul dans, gandeste-te cum vor fi milongile, gandeste-te ce poti face in clipa de acum, cum poti contribui acum ca sa ai tango peste 3 luni, peste 6 luni, peste un an. Tu ce idei ai?

Daca vrei sa dansezi tango dupa pandemie, stai dreacului pa cooru' tau acasa!!! Nu te expune inutil daca nu este imperativ si nu-i expune nici pe altii. Redu riscurile cat mai mult pentru toata lumea.

Multumim tuturor dansatorilor de tango care in aceste vremuri isi risca sanatatea pentru scopuri nobile: medici, asistente, vamesi, transportatori, casieri, jandarmi, operatori marfuri la raft, farmacisti, etc. pentru ca cei care vor avea nevoie de ajutor sa fie bine si pentru ca toti cei care stau acasa sa fie safe. Doamne ajuta!