Your first tango festival?

De mai multa vreme aveam in minte un subiect, pentru un articol, legat de workshopurile pe care si le alege lumea cand merge la festivaluri… vazusem dansatori care nu luasera in viata lor o lectie giros/mulineta, dar mergeau la seminarii de volcade/colgade sau alte jumbuslucuri… si cred ca acest subiect se poate incadra in acest articol.

Acum ma intorc la titlul: e primul festival de tango la care mergi? Nu stii ce si cum? Ce seminarii sa-ti alegi?

O sa le iau pe rand, si o sa-mi spun parerea, evident bazata pe experienta proprie. In primul si in primul rand nu trebuie sa uitam ca la un festival mergem sa ne simtim bine. Ca sa ne simtim bine trebuie sa fim confortabili, ca sa ne simtim confortabil nu trebuie sa fim prea obositi si nici sa ne frustram :)

Cum facem sa nu ne frustram? Hai sa va povestesc o experienta de-a mea: cand aveam cam 1 an de tango ma simteam cea mai mare si mai tare in parcare, am plecat cu un grup mare si vesel la primul meu festival, la Budapesta. Nestiind ce seminarii sa-mi aleg, m-am luat dupa ceilalti, care erau si mai experimentati ca mine, si exact la primul seminar am ajuns la un seminar de avansati. Da cum auziti, avansati. Eram cei mai pafaristi de acolo. Nu ne iesea nimic, si ceilalti nu lucrau cu noi, in general isi pastrau perechea. Unii care erau in sala atunci aveau chiar si 5 ani de tango… evident ca profesorul si-a dat repede seama care era treaba cu noi si nu si-a batut capul. Frustrarea a fost maxima, am plecat explodata de acolo si ma intrebam ce cautam eu acolo … la acel festival am constatat cu stupoare ca eu nu aveam notiuni de baza despre postura si mi-a cazut tot cerul in cap, si m-am intrebat ce Dumnezeu am invatat eu intr-un an de zile daca nici atata lucru nu stiam (vezi Autumn Tango Festival 2006 ). Alaturi, intr-o alta sala, erau seminarii cu Adrian si Alejandra, de incepatori, unde erau maxim 7 oameni. Daca as fi participat atunci la acele lectii acum am fi vorbit un pic altfel, ar fi fost apreoape ca o o lectie privata, numai ca pe mine nu m-a invatat nimeni. In plus, daca participate cinstit la seminarii exact pentru nivelul vostru, exista mai mari sanse ca profesorii sa va trateze cu aceeasi atentie, sa va ajute si sa va incurajeze si sa plecati cu ceva invatat bine, cu satisfactie si cu bucurie ca s-a iesit ce vi s-a predat. So, parerea mea e sa luati seminarii in concordanta cu nivelul vostru. Si nu va mintiti singuri, fiti sinceri cu voi. Satisfactia lucrului bine facut e mai buna si mai de dorit decat frustrarea si nervozitatea generate de nereusita.

Acum, nu zice nimeni sa nu incercati si altceva, ca nu puteti participa la lectii cu un nivel mai sus, desigur puteti orice pe lumea asta; dar aveti simtul limitei, si cand simtiti ca nu mai puteti tine pasul cu ce se face in clasa, luati frumusel loc pe bancuta, nu-i chinuiti pe altii, nu va enervati, nu dati vina pe ei ca voua nu va iese schema si nu va certati cu partenerul; pentru ca e posibil ca voua sa va lipseasca niste elemente de baza; daca sariti etape si va aruncati prea sus, mai mult ca sigur ca lucrurile nu vor merge cum va asteptati. In acest caz, puteti sa luati loc pe bancuta, sa va uitati in continuare si sa bagati la cap informatia care va v-a fi utila poate peste 2 luni, sau peste 4 luni sau peste 9 luni. Mai e un dezavantaj daca participi ca leader la un nivel mai avansat: fetele din sala, colege participante, isi vor da seama de acest lucru, va vor evita, pentru ca ele au venit acolo sa invete ele, nu sa va creasca pe voi, iar la milonga exista sansa sa va ocolesca, pentru ca au vazut ca vreti sa va dati mare ca voi puteti mai mult decat se poate…

Daca nu suntem in “domeniu” de prea multa vreme, si suntem la inceput de drum, parerea mea este ca e mai bine sa-ti alegi seminariile pentru nivelul tau. La modul general in tango se considera asa (in conditiile in care mergi regulat la lectii si la practica si la milonga, nu doar de 2 ori pe an):

0-2 ani incepator

2-5 ani intermediar

5-10 ani avansat

peste 10 ani professional

aceste categorii pot avea si ele subdiviziuni: low/mediu/upper si astfel putem avea vreo 9-10 categorii:

low beginner/beginner medium/upper beginner,

intermediate low/medium intermediate/upper intermediate

advanced low/medium advanced/upper advanced si

professional

Acum vine vorba ca, unii isi inchipuie ca daca se duc la festival si baga cate 4 seminarii pe zi, de dimineatza pana seara, plus milonga la greu seara, timp de 4 zile o sa se intoarca zmei… ups? Asa sa fie oare?

Sincer, din propria experienta, eu mai mult de 2 seminarii pe zi nu rezist. Am facut si cate 4 workshop-uri pe zi, dar dupa trei zile muscam pe toata lumea, si nu ma mai intelegeam eu cu mine… oboseala ma biruise. Capul imi bubuia de informatie, toate se amestecau talmes–balmez, iar dupa 2 saptamani daca ma intrebai, nu-mi mai aminteam nici 50% din ce se facuse la acele seminarii, dupa o luna poate imi mai aminteam 10%, dupa 2 luni totul era sters, cel putin din minte. Poate unele lucruri se inglobaseara in dansul meu, dar nu-mi putea da seama care erau acelea. In medie, pe termen lung, am ramas cu maxim 2-5 lucruri clare in minte dupa un w-end de workshop-uri. Concluzie, 6 ore pe zi de seminar chiar si cu pauze intre ele, pentru cineva care nu are o baza deja construita, si abiea atunci ia informatia, fara antrenament de genul asta, este enorm de mult. Corpul si mintea nu pot face fata. Dureaza pana se fac circuitele... este natural si uman, si cere timp.

So, ce vreau sa zic cu asta? Parerea mea e ca al nostru corp are nevoie de timp sa transforme informatia trimisa din creier in miscare. Noi, fizic, cred ca putem face foarte multe cu corpul nostru, doar ca nu avem antrenamentul respectiv. Cand suntem mici ne ia in medie cateva luni sa invatam sa mergem in doua picioare, poate chiar un an sa alergam, ne ia cateva luni sa invatam sa conducem o masina sau o motocicleta, dar doar dupa niste mii de kilometrii incepem sa fim coerenti in condusul diferitelor masinarii, in reflexe, sa fim relaxati si sa putem face diverse manevre. La fel cred ca se aplica si la tango. E nevoie de timp ca informatia sa ajunga in corp sub forma de miscare, pentru ca vorbim de miscari pe care corpul nostru nu le face in mod curent in viata de zi cu zi. In tango nu cred ca folosim miscari pe care facem cand spalam vasele (decat daca incepem de acum sa facem exercitii de tango in timp ce spalam vase)… asa ca, hai sa nu ne furam singuri caciula, ca nu putem ajunge profesionisti in 4 zile de festival. Ideea mea e: nu mult dintr-o data ci expunere constanta, in cantitati mai mici, si cu pauze pentru procesare. Asadar, dupa parerea mea, un maxim de 2 seminarii pe zi este absolut suficient pentru niste incepatori. Daca mai aveti si pauza intre ele, pentru pranz, sa va relaxati, sa alimentati cu carbuni si sa cresteti glicemia, sa dati timp creierului sa computeze, este si mai minunat!

Daca mai luam in considerare si milongile pana dimineatza, avem de-a face cu un grad crescut de oboseala: seminarii, informatii noi, adaptare, stat in picioare, munca, distractie etc, in 4 zile obosesti daca iei prea multe seminarii, iar aceasta oboseala se va transmite direct in relationarea cu ceilalti, si probabil sa rabufneasca ajutata si de alte frustrari. Cel mai probabil, cand incepeti sa va certati cu partenerul, si sa nu mai mearga lucrurile la seminar, si-a facut aparitia si oboseala. Pentru mine sa stau pe tocuri la seminarii e cea mai mare oboseala. Am invatat ca la seminarii ma duc cu snickersi de dans, si just in case, din cand in cand, daca e nevoie imi pun si tocurile, ca sa verific ca iese ok si pe tocuri, altfel, nu ma mai chinui. E vorba aici de un discomfort de care daca pot sa ma scutesc, o fac cu mare bucurie ☺ totul pentru confort si pentru a ne simti bine, nu trebuie sa uitam acest lucru daca vrem sa avem cateva zile frumoase cu buna dispozitie.

Cum mai faceam noi cand mai mergeam pe ici pe colo, ne puneam cateva cupluri care ne cunosteam mai bine in aceeasi zona, si constant schimbam partenerii intre noi; nici nu trebuia sa fim numar egal ca fete si baieti. Astfel, evitam sa facem aceleasi greseli cu acelas partener, evitam sa lasam sa creasca vreo tensiune in cazul aparitiei frustrarilor, toata lumea lucreaza prin rotatie cu toata lumea si e foarte ok. Unii prefera sa mearga cu un partener bine stabilit la workshop-uri, dar eu nu sunt de accord, nu mi se pare ok, vreau sa schimb, iar motivele sunt mai sus. Daca pot lucra cu altcineva, de pe afara, si nu tot cu ai nostrii sunt si mai fericita ☺

Acum, daca tot am batut drumu’ pana la dracu’n’praznic la festival, e evident ca nu m-am dus pana acolo sa dansez tot cu baietii cu care dansez si acasa la milonga!!! Pe cei de acasa ii stiu si pe fatza si pe dos, ii am acasa toata ziua… Ma duc in alta parte sa dansez cu alti parteneri (vezi seminarii Budapesta 2008 )!

Schimbul de experienta e cel care primeaza din punctul meu de vedere, asa invatam lucruri noi dansand cu parteneri cu care n-am mai dansat niciodata si aici ma refer la follower (vezi articolul The Tango Partner ) daca dansam tot cu aceeasi parteneri ne plafonam, ne obisnuim cu greselile noastre, nu ne mai dam seama de ele, si ajungem sa avem “greseli de comunitate”. Da, la noi exista niste greseli tipice “de Romania”, pentru ca le-am perpetuat de la unii la altii, iar profii de pe afara corecteaza cam aceleasi lucruri la noi romanii ☺

Ca sa ne facem vazuti ca dansatori intr-o milonga la care n-am mai fost niciodata si nu cunoastem pe nimeni, invitati pentru inceput pe cineva din gasca. Faceti o tanda cat sa fiti vazuti si ca leader si ca follower ca sunteti acolo pentru dans, si apoi spargeti gasca, amestecati-va cu restul participantilor, invitati necunoscuti. Fetelor cabesati! Nu stati ca tutele de vorba una cu alta la nesfarsit si nu stati cu privirea in podea!! Aratati-va interesul pt dans. Cautati eventual colegi de la seminarii cu care stiti ca alti lucrat bine, dar nu din gasca de acasa, cunostinte noi! Daca gazdele sunt primitoare, leaderii locului vor invita fete nou venite la milonga lor. Cel putin in Bucuresti, cand apare o fatza noua la vreo milonga multa lume e curioasa sa incerce o tanda cu nou/noua venitul/a.

Ah, inca ceva. Cand ajungeti la vreo milonga unde n-ati mai fost, stati un pic si observati regulile casei, nu va aruncati direct pe pista. Observati sensul de dans - daca exista - observati cine cu cine danseaza, care par de nivelul vostru, nu va aruncati sa invitati din prima la dans profesorii sau "stelele" serii... O alta treaba buna ar fi sa nu exersati lucruri proaspat invatate la milonga!!! Milonga este un eveniment social unde mergem sa ne simtim, bine, practica se face separat!!! Cand lucrurile invatate la ore ies bine la practica, le putem scoate in lume si le putem face la milonga, altfel, nu faceti experiente pe pista de dans - se vede cand exersati sau cand dansati de placere, lumea noteaza si se comporta in consecinta.

Concluzie: mai putin e mai placut, mai de calitate si mai frumos decat mult, frustrant si prost.

Have fun, oriunde v-ati duce si orice ati face!