Se intampla undeva cam la un an de cand descoperisem tangoul cred, dupa primele lectii de close embrace, probabil cam asa cum patesc multi altii, am cazut si eu in capcana confuziei pe care ti-o intinde tangoul. Una dintre incercarile initiatice am putea spune: m-am indragostit. Desi era iarna si frigu' naibi, stada Lipscani si tot centrul vechi cu pescarusii a caror burta alba se vedea luminata de reflectoarele BNR-ului, prin prisma tangoului indragostit mi se pareau de un romantism rarisim.
In momentul in care m-am trezit, dupa ce le amestecasem bine de tot pe toate in capul meu, tangoul, muzica, partenerul, pescarusii, romantismul, Lipscaniul, mi-am dat seama ca imi placea tangoul totusi, dar ca peisajul nu mai era la fel de mirific. Le suprapusesem, nu facusem diferenta. Dezamagirea dintr-o parte eram pe cale s-o transpun si pe tango, si pe Lipscani, si pe pescarusi si pe cladirea BNR-ului. Nimic nu-mi mai placea. Disparuse romantismul. Cum ziceam, intr-un moment de luciditate, mi-am dat seama ca imi placea mult tangoul, doar ca in circumstandele de dezamagire nu puteam continua, pentru ca tangoul avea o alta incarcatura emotionala. Asa ca m-am dus la prof si i-am spus ce se intamplase, nu ca el nu ar fi stiut si nu ar fi vazut, dar ca era important pentru mine ca el sa ma ajute si sa-mi arate tangoul dintr-o alta perspectiva, din alt unghi de vedere decat il vazusem eu pana atunci. Sa ma ajute sa-l vad din punct de vedere tehnic, ca pe o noua jucarie. Sa rescriu o noua informatie peste cea care exista deja, pana cand totul va trece, era doar o chestiune de timp. Important era sa raman la tango. Si sa mi se para din nou interesant. Sa-mi tina mintea ocupata, sa n-o mai ia prin balarii.
Cred ca toata lumea trece prin momente in care tangoul se demonetizeaza, prin care isi pierde interesul pentru tango, prin care se plictiseste, sau prin care nu vede cum ar putea dansa mai bine in conditiile date. Eu le numesc “depresii de tango".
Poate fi faptul ca esti intr-o comunitate mica care creste mai greu decat nivelul pe care iti doresti sa-l ai, poate fi faptul ca trebui sa calatoresti in alte orase pentru a avea acces la cursuri saptamanale de tango, poate fi faptul ca partenerii favoriti de dans isi urmeaza propria viata si vin din ce in ce mai rar sa danseze si iti pierzi bucuria dansului, poate fi faptul ca nu ai in orasul tau o milonga cum vezi in alte orase si nu vezi finalitatea cursurilor, poate fi faptul ca te extenuazi muncind ore suplimentare ca sa-ti poti achita toate cheltuielile si nu mai ai resurse de timp, energie sau bani pentru tango, poate fi faptul ca ti-ai mutat locuinta inafara urbei si este dificil sa mai ajungi la evenimente de tango, pot fi multe.
Indiferent care ar fi aceste motive, ia-ti o perioada de timp si evalueaza cat de mult conteaza tangoul in viata ta. Daca merita sa faci un efort sa mergi mai departe, sau daca e momentul sa-i pui punct cu adevarat, sau daca este doar o pauza pe timp nelimitat pana se schimba circumstantele. Ca dragoste cu d'a sila nu se face.
Daca te hotarasti totusi ca vrei sa continui, asa cum mi s-a intamplat si mie de cateva ori, incearca sa iei in considerare:
- Sa gasesti cursuri, seminarii sau un profesor care sa-ti schimbe perceptia asupra tangoului. Cel mai fain e atunci cand vine cineva si iti arata o noua perspectiva asupra unui lucru deja cunoscut, iar din noul unghi, ceea ce parea vechi devine nou! Este absolut revigorant, impulsionant si entuziasmant. Se repornesc motoarele cu toata viteza inainte.
- Chiar si in tango, nimic nu se pierde, totul se transforma. Multa lume vine, multa lume pleaca. Chiar daca partenerii/ele favoriti/ite incep sa se retraga din scena tangoului si o resimti ca pe o piedere a unor foarte dragi prieteni, cu siguranta, in timp, din neant vor aparea altii, care nu vor lua locul niciodata celor vechi, dar vor deveni la fel de favorti. Doar date-le si altora o sansa. Ridicati ochii din podea, uitati-va in jur, vedeti cine promite, cei care sunt acum vor creste si se vor ridica la aceleasi performante. Promit. Been there, done that. Suma tuturor lucrurilor este constanta in univers ;)
- Chiar daca crezi ca nu ai un mediu in care sa cresti, sa te dezvolti, mergi in continuare la milongi, la practici, la cursuri, dar stabileste-ti niste repere unde vrei sa ajungi in tangoul tau; ia-ti informatiile de care ai nevoie de la festivaluri, seminarii si exerseaza acele lucruri pana simti ca le stapanesti, apoi mai fa o noua infuzie de informatii si tot asa. Exercitiu te va tine in forma, si in timp iti vei atinge scopul. Creste-te tu pe tine. Tangoul este in mainile tale.
- Daca nu sunt evenimente in orasul tau, fa-ti un grup de prieteni si odata pe luna mergeti impreuna sa dansati in cel mai apropiat oras, sau cautati maratoane, festivaluri, seminarii unde sa merite sa va deplasti ca sa dansati. Sau invitati-i pe alti dansatori din orase apropiate sa vina la voi sa dansati.
- Gandeste-te si adu-ti aminte de toate acele momente de bucurie cand dansai, de serile in care plecai de la o milonga fredonand ultima tanda. Gandeste-te cat ai investit in tango, in tine, ce ti-a adus tangoul despre tine. Poate ca sunt si altii care au investit in tine, care au incredere in tine si in ce poti face tu cu dansul tau, chiar daca tu ti-ai pierdut-o temporar.
- Oricare ar fi motivul, misca-te nu sta, mergi danseaza, oricat de greu ar parea. Cateodata exista prieteni care sa-ti mai dea cate o incurajare, sa te traga dupa ei la o milonga, dar cand si ei renunta, poate poti incerca sa-ti mai dai singur/a cate un sut in dos sa faci un pas iainte. O tanda buna o sa merite pretul. Promit.
Un exemplu simplu: m-am cam saturat de muzica lui Di Sarli, aia pe care o iubeam la nebunie la inceputuri, si incepusem sa evit sa dansez aceste tande in milongi, insa acesta interpretare de mai jos, deloc siropoasa, din contra, energica (lasand la o parte schemele de show), mi-a dat o noua viziune si o noua deschidere de a interpreta si de a dansa Di Sarli, e diferita, are nerv si-un quelque chose. Cateodata cand dispare muza, sau muzul, dupa caz, totul pare fara sare si piper... dar solnita este pe masa ;)
Comentarii