Interviu cu un campion: Csongor Kicsi – Partea I/III

Stam de vorba cu campionul european din anul 2015 la sectiunea tango salon. Csongor Kicsi impreuna cu Laura Iaru au reprezentat Romania si au adus acasa medalia de aur, iar acum Csongi, asa cum il stim noi la tango, a avut amabilitatea sa ne acorde din timpul lui si sa ne dea ocazia sa-l cunoastem mai bine - interviul a fost realizat la Avrig, in timpul unei milongii de dupa-amiaza din cadrul evenimentului “Transilvania Tango Experience”.

L.S: La ce varsta ai inceput sa dansezi?

C.K: Dansul a fost prezent in familia noastra, în tinerețea lui și tatăl meu a fost dansator. A făcut foarte mulți ani dansuri populare maghiare într-o formațiune foarte renumită la Brașov. Eu am inceput cu dansul sportiv la varsta de patru ani, atunci am avut primul contact cu dansul, am facut dans sportiv timp de treisprezece ani si pe langa dansurile de dans sportiv, standard si latino, cinci cu cinci, pe care le predau culuburile de dans sportiv, ne-au predat si alte dansuri: salsa, bachata si tango argentinian, nu la nivelul si cu tehnica noastra din comunitate, dar a fost o initiere, un pic din toate.

L.S: Cum ai ajuns la tango? Care este povestea ta?

C.K: La varsta de cinsprezece ani, instructorul ne-a spus ca o sa fie festival de tango argentinian in vara la Brasov si se va dansa in centrul Brasovului pe strada si daca ne intereseaza putem sa mergem si noi sa vedem cum este tangoul argentinian adevarat, original. Mi-a placut atat de mult ce am vazut in 2009 pe strada, cum dansau oamenii, iar in 2010 am inceput cursurile.

L.S: Ce ai gasit in tango? Ce te-a atras la tango tu venind din dans sportiv, cu toata experienta de dans. Ce era diferit in tango?

C.K: Mi-a placut dansul, foarte mult dansul. Timp de treisprezece ani, in tehnica inveti ceva nou, diferit si-ti imbunatetesti calitatile tale ca si dansator; cand am inceput tangoul argentinian ceea ce ne-au predat la dans sportiv n-avea nici o treaba cu tangoul argentinian. Era ceva nou. Salsa si bachata la dans sportiv erau mult mai aproape de ceea ce se petrece in comunitati, adica nu era diferenta atat de mare si atunci cand am vazut, am inceput sa explorez si mereu era ceva wow, ceva nou; l-am cunoscut pe Sergiu Dorian Cosmin si pentru ca erau foarte putine fete am inceput sa exersez cu Sergiu. Primul meu spectacol/show, cu Sergiu, a fost la Breaza, la Tabara de Tango.

Mi-a placut varietatea in tango. La dans sportiv aveam antrenamente de la ora cutare la ora cutare apoi acasa, atat. In tango, dupa lectie urma practica, stateam si ne uitam la video, ca nu aveam maestri la indemana si sateam sa cautam, sa studiem, nu eram conditionat de timp, eram conditionat de alti oameni, care ne ziceau hai odata, plecati acasa, ramaneam numai noi trei, eu cu Sergiu si Clau.

Cu timpul am vazut ca am potential in acest domeniu si atunci m-am dus in directia asta. Dupa ce am vazut ca am si rezultate, deja motivatia era mai mare. Si cand am inceput sa ma uit la show-uri cu mari maestri cu Sebastian Arce si cu Chicho si altii din aceasta categorie, am vazut ceva frumos si ceva mai complex. Adica nu se vedea doar o coregrafie bine invatata care trebuie doar urmata, ci naturaletea si complexitatea dansului mi-a oferit o curiozitate mare.

Eram in clasa a 9-a cand am inceput tangoul argentinian. Eram pe profilul stiintele naturii, iar din clasa a 9-a, a 10-a deja eram hotarat ca vreau sa urmez facultatea de sport, specialitatea kineto-terapie si nu pentru a profesa in domeniul de kineto-terapiei ci pentru a accesa informatia respectiva, tot ce inseamna fiziologie, bio-mecanica, anatomie, lanturi musculare si acesta era si scopul de a gasi niste raspunsuri din punct de vedere al corpului in dans, sa studiez corpul meu si miscarea naturala.

L.S: Cum ai gasit cursurile?

C.K: Am cautat pe internet “tango argentinian brasov” si am gasit cele doua cluburi care erau atunci, Tango Nada Mas si Libertango. Tango Nada Mas nu avea cursuri de incepatori atunci si asa m-am dus la Libertango, la Claudiu Grosaru. Si mi-a placut ata de mult anturajul, mediul.

L.S: Cum ti-a venit ideea sa participi la campionat?

C.K: Am o fire foarte competitiva, asa sunt eu, competitiv, iar dansul sportiv a contribuit in aceasta directie, de mic am facut si judo si hambal si innot, nu am facut nici unul la nivel de performanata, dar din fire sunt perfectionnist, vreau mereu mai mult, mai bine, sa imping limitele, as putea spune chiar usor extremist. Cand am inceput tangoul, ca si majoritatea dansatorilor incepatori am fost fascinat de tango nuevo si multi din comunitate mi-aduc amite ca ziceau atunci ca fac avione la milonga si nu regret, pentru ca este un proces al invatarii, al dezvoltarii si sincer mi-a prins foarte bine.

Acum ca am ales stilul tango salon, dupa ce am incercat un pic din toate stilurile, … suntem diferiti, avem personalitati diferite, constitutie corporala diferita, nu ca si cum tangoul n-ar fi pentru toata lumea, este pentru toata lumea si orice categorie, categorie e spus usor exagerat, orice stil, in ghilimele, e pentru toata lumea, fie escenario, milonguero, nuevo, salon, sau what ever; si la escenario sunt oameni care au calitati.

Trecand prin nuevo am ales tango salon si nu fantasia, mi-a placut mai mult pentru ca e improvizatie, spontanitate si in acelas timp, tango salon sta la baza tangoului escenario si asa am concurat prima data la un campionat in Ungaria mai intai, pentru ca nu aveam inca 18 ani si nu m-au primit la campionatul european din cauza varstei. Asa ca la 17 ani am participat la campionatul din Ungaria, am castigat locul doi, apoi la 18 ani am participat la Campionatul European unde ne-am clasat pe locul 10, la prima incercare. Iar la 19 ani, un an dupa, am participat din nou si am castigat, la a doua incercare; si asa am devenit cel mai tanar campion european. Iar acela m-a lansat direct in finale la Mondiale.

L.S: Cum te-ai pregatit si care au fost maestri cu care te-ai pregatit pentru acest campionat, ca sa castigi, ca sa devii campion?

C.K: Sebastian Arce. Sebastian Arce a venit la mine si mi-a zis sa ma pregatesc pentru campionat, pentru europene. Si sincer, fiecare dansator trebuie sa aibe nu neaparat un idol, dar un mentor, idol e exagerat spus, in momentul cand cineva are un idol deja este cumva inchis, limitat in gandire, in viziune. Cand cineva are un mentor, un mentor este cineva care ofera cuiva un drum, o cale. Foarte multi elevi, nu vorbesc de elevii lui Sebastian Arce, ma refer la toti elevii, cu totii suntem cumva, intr-un mod mai mult mau mai putin copia unui mentor, sau a unui idol sau intructor; este important ce este dupa, unii se ancoreaza in umbra unui maestru, instructor, idol; cei ce se ancoreaza, inseamna ca se plafoneaza. Poti sa ramai si sa apreciezi acel instructor, dar sa treci de acea bariera de a copia. Omul iti ofera un drum, o viziune, apoi este alegerea ta daca vrei sa ramai ancorat in acea cutiuta sau vrei sa treci mai departe.

Inafara de Sebastian Arce m-am mai pregatit si cu Neri Piliu si Yanina Quinones si cu Maximiliano Cristiani, campionul mondial din 2013, si cu Javier Rodriguez. Adica am accesat stiluri diferite si daca ne uitam la ei sunt similaritati intre ei dar sunt si diferente mari si unii oameni inca spun ca eu sunt copia lui Sebastian Arce; eu nu ma consider, pentru ca dupa ce am castigat nu am mai studiat atat de intens cu el. Si cu ceilalti am studiat, dar el era principal, in rest am adaugat de la ei, cum este si Flaco Dany, pe care il consider cel de-al doilea mentor al meu, pentru ca el m-a pregatit pentru campionatul din Ungaria, inainte de Sebastian si am mai studiat si dupa campionat cu Dany.

Dupa ce am castigat am inceput sa aprofundez studiile motricitatii, kineto-terapie, motricitate speciala, si acolo am inceput sa caut foarte multe raspunsuri, ca de exemplu ce inseana postura, echilibru, ax, centru de greutate, bilant muscular, ce inseamna miscare aeroba, anaeroba, izoton si izometric, toate aceste informatii cum se aplica in tango si cum sa-mi explic in primul rand mie dansul din punct de vedere tenhnic, biomecanic si mecanic si intr-adevar, in momentul in care incepi sa studiezi toate aceastea, realizezi ca totul se poate pune pe hartie atat de frumos, pe directii si vezi si miscarea in decanewton. Lucrez acum pentru dizertatie pe Tango... si o sa fac tot posibilul sa o public la nivel international, ca informatia sa fie accesata gratuit, o sa fie publicata intr-o revista stiintifica ca sa aibe si impact la alt nivel, dar accesibila tuturor.

Si cu toate acestea este ceva in tango ce este superior tehnicii, adica putem sa explicam miscarea, putem sa explicam corpul, dinamica miscarii si tot-tot-tot, dar in momentul in care atingem persoana respectiva, momentul cand simtitm si imbratisam, si simtitm dansul, deja depaseste partea de teorie.

Inafara de studiile de licenta si de masterat (kineto-terapie) unde am studiat si "Terapie muzicală - aplicații asociate cu mişcare şi dans", am inceput si un curs de melo terapie la facultatea de muzica, sunt in anul doi, e unic in Romania la Brasov, se poate analiza si muzica, si impactul muzicii asupra creierului uman, si tot nu e suficient ca sa descriem tangoul cu exactitate. Nu exista exactitate in tango din punctul meu de vedere.

L.S: Care crezi ca au fost elementele principale, factorii care te-au determiat sa castigi? Ce te-a determinat sa fii campion?

C.K: Sunt foarte multe raspunsuri si toate sunt relevante. In primul rand imi place sa concurez si dupa campionatul european nu am mai concurat pt ca m-am ancorat in studii si voi continua studiile si cu doctoratul daca toate vor fii intr-un ceas bun; si am inceput si artele martiale care imi ofera un ajutor foarte mare chiar daca multi oameni nu gasesc conexiunea intre artele martiale si tango. Exista. Este o foarte mare legatura. Si in toata aceata perioada din 2015 pana acum, nu e ca nu am vrut sa concurez, abiea astept sa concurez si cand o sa vina momentul o sa merg la mondiale, chiar vreau. Dar acum imi investesc timpul si creierul pentru a deveni mai complex, pentru ca toate imi aduc un beneficiu in tango.

In acel moment au fost mai multi factori importanti:

1. Motivatia; cumva intre cele doua campionate 2014-2015 eu nu am trait; am trait numai pentru a ma pregati pentru campionat, adica antrenamente, studii, studiu individual, calatorii, in timpul liber youtube si internet, pregatiri cu Sebastian.

2. A fost important sa calatoresc si sa fac spectacole/shw-uri, pentru ca, deja nu este un secret, se poate spune public, ca in finale toti dansatorii sunt buni, fie europene, fie mondiale. Dar sunt multi factori externi care au o influenta, cum ar fi de exemplu activitatea (care se vede si pe internet), adica daca tu esti activ, daca predai, ca ai elevi, ca tu faci ceva pentru comunitatea de tango; acest lucru are o influenta mare pentru ca juriul te cunoaste. In acest an dintre campionate am facut show-uri la festivaluri, acolo unde este activitate, am cautat sa fiu prezent,

Ca si o paranteza, de ce exista o discrepanta asa de mare intre lumea de tango de campionat organizat de Bs. As. si campionat national, european, metropolitan, in Italia, in Argentina, in Anglia si alte campionate de federatie de dans sportiv care au si sectia de tango argentinian, raspunsul e unul singur: e un circuit inchis, juriul la toate campionatele sub Bs. As. este din Bs. As. Iar campionii care castiga, campion european, campionul Asiei, campionul Italiei, sa fie din comunitatea noastra, sa fie din lumea noastra, avem o lume a noastra, trebuie sa fie din aceasta lume, toti care au castigat deja au fost si sunt si acum parte a comunitatii si in momentul in care castigi, castigul este o lansare, iti ofera un drum, posibilitatea de a continua un drum, de ce? Pentru ca toti campionii care participa in finale la mondiale toti sunt buni, in momentul cand castiga, de acolo incepe adevarata cariera de tango si drumul de tango, toti care au castigat deja traiesc intr-un mod in care contribuie prin spectacole/show-uri, prin noi elevi care participa la campionate; ca dasatorii care participa sunt legitimati, nu este un regulament, sunt reguli care trebuie respectate, dar nu exista federatie. La federatie, figura de tango respectiva trebuie sa fie legitimata, e ceva standardizat.

Sunt oameni care nu inteleg nici categoria de escenario, nici categoria de salon, zic ca “bun, ca la categoria de salon toti sunt la fel”, da, pentru un ochi neformat toti sunt la fel, dar pentru un ochi format sunt diferente enorme; adica te uiti la ronda vezi automat ca ei sunt buni; dar ei sunt autentitci, ei sunt superiori; si la escenario la fel, vezi ca sunt mecanici, vezi ei ca au o coregrafie cumparata, facuta de altcineva, de un coregraf, sau ca coregrafia e facuta de ei, este o creatie a lor.

Acrobatia... din acest motiv sunt doua categorii, ori mentii linia cat mai aproape de traditie de naturalete, de ceea ce facem noi, ce dansam noi la milonga si cand faci o coregrafie sa arati o extrema o arta. Pentru unii oameni pare prea mult, too much, dar cand se duc la milonga si un cuplu de campioni mondiali de escenario fac un show, oamenii sunt uimiti, wow, pentru ca este deja ceva superior, pentru ca tangoul este cumva la top. Foarte multe secvente din escenario sunt preluate din dans contemporan, din balet, din dansuri folclorice, adica daca ne uitam la un dansator traditionalist de tango, sunt dansatori la care se vad influentele din chamame si chacarera, care aduc dansurile argentieniene folclorice in tango si e deja o arta.

3. Pe langa faptul ca trebuie sa fii in acest circuit inchis, trebuie si un mentor.

Continuarea aici: “Interviu cu un campion: CsongorKicsi – Partea II/III“